Ziua fatidică

Ciclul existențial cuprinde, din păcate, mai multe zile fatidice, după cum îți oferă și zile normale. Ziua aceea a ghinionului debutează în zori. Telefonul s-a descărcat, prin urmare nu te-a anunțat să te trezești la timp. Cafeaua prea fierbinte (băută să țină ochii deschiși) ți-a opărit cerul gurii și limba.
Abia încep să apară bășicuțele că încerci să aluneci neobservat spre locul de muncă, dar te zărește șeful.
Nu este nevoie să-ți mai spună ceva. Se uită insistent la ceas, bate ritmic cadranul cu degetul și simți. Te înroșești și te cuprind călduri.
Te așezi la locul tău, deja îți vâjâie capul și începi să lucrezi. „Întârzii și eu o dată și mă vede! Pe X nu-l vede că și-a făcut din asta o obișnuință, Y nu a venit astăzi fiincă este învoit...”
Încârcenarea te face să greșești și să anulezi tot ce-ți cade în mână.Șeful descoperă erorile tale și dă cu subînțeles din cap. Când lucrai bine și peste program, nu observa.
Greșeala este a ta. În loc să accepți ziua în care nimic nu-ți iese, cauți vinovați în jur, ai nevoie de un țap ispășitor, mergi din rău în mai rău. Ar trebui să te bucuri că nu ți-a zis nimic direct și umilitor și nu să te ocupi de colegi și să le găsești nod în papură tuturor...
Începe deja să-ți fie frică și te întrebi ce mai urmează. Scapi geanta în noroi, trece o mașină cu viteză și te face negru din cap până-n picioare.
Constați că niciodată nu te-ai simțit mai neajutorat, mai incapabil de nimic ca azi. Eficiență zero, prestanța anulată de greșeli copilărești, gesturile altora te umplu de ridicol...
Roagă-te să treacă ziua fatidică, fără să lase urme ireparabile asupra ta! Nu izbucni, fii calm, chiar dacă simți că nu mai poți răbda! Este ca o zi cu ceață sau cu furtună, care se va termina în zori. Revenit la normalitate vei constata că viața este mult mai frumoasă. Ia lumea așa cum este, nu te lupta cu morile de vânt!
Avem dreptul să nu știm, să greșim, să dăm cu stângul în dreptul, să fim cu capul în nori cel puțin o zi.