marți, 4 aprilie 2017

Cu omul se-ndreaptă omul

Omul este ca o plantă sau ca un copac. Dezvoltarea sa ulterioară depinde mult de sămânța din care a răsărit, de locul în care a apărut, de concurența la supraviețuire din jurul său. De obicei nu poate ieși stejar dintr-o sămânță de mac sau morcov dintr-un grăunte de porumb...
Acolo unde apare un stejar dintr-o sămânță umilă este multă trudă, suferință și miracol. Se întâmplă rar, iar produsul este contestat și considerat intrus atât în mediul în care a apărut, dar și în lumea pe care o bulversează!
Și în societate, ca și în pădure, fiecare aspiră spre locul cel mai expus luminii. De cele mai multe ori principiile se contorsionează în compromisuri pentru un strop de soare și un loc mai bun. Aspirând spre cer, mulți tratează cu superficialitate rădăcinile, de aceea se trezesc puși la pământ de furtuni.
Există copaci generoși, care fac roade și adăpostesc în crengile lor multe viețuitoare și pomi care cresc strâmb, înțeapă, otrăvesc, țin degeaba umbră pământului.
Uneori, un om care crește strâmb, poate fi îndreptat cu „o altă proptea umană”. La timpul potrivit și la locul potrivit apare un prieten bun, un părinte iubitor, un om de bine care nu te lasă să te dezvolți pieziș. O poate face brutal sau cu delicatețe, dar tot ce nu te omoară, te întărește.
În spatele unui om care se-nalță mândru și drept în soare stau zeci de alți oameni care au contribuit la îndreptarea sa! Lor ar trebui să le acordăm prețuirea sinceră pentru că nu ne-au lăsat să fim răi, să fim nedrepți, să fim superficiali, să ne irosim viețile.
Dezaprobarea lor ne-a fost îndreptar și oricât ne-a durut atunci, acum când trăim vertical, realizăm cât de utilă ne-a fost!
Să ne fim îndreptar unii altora, să încetăm să mai fim securi pentru oamenii-copaci din jur!