sâmbătă, 22 aprilie 2017

Rezonanțe sufletești

Așa cum în natură anumite flori rezonează unele cu altele sau sunt incompatibile și în universul oamenilor este la fel. De pildă, cine pune alături de narcise alte flori într-o vază, le condamnă la moarte fără să vrea fiindcă tulpinile acestora conțin o substanță otrăvitoare care se dovedește letală pentru alte plante.
Se știe de asemenea că nu crește nimic sub nuc, iar piersicul și caisul se distrug și pe ei înșiși după câțiva ani.
Rezonăm sufletește cu anumiți oameni și simțim zilnic nevoia să comunicăm cu ei. Uneori căutăm un pretext numai pentru a le da de știre că existăm, că îndreptăm un gând bun către ei, oriunde ne-am afla.
Dimpotrivă, există indivizi pe care-i ocolim, așa cum ne ferim de șarpele boa, fiindcă ne sugrumă cu întrebări incomode, ne hăituiesc dictatorial chiar și în comunicare, sunt un pericol, mai ales când uităm cu cine stăm de vorbă și lăsăm garda jos...
Rezonanțele sufletești nu au de-a face cu apartenența la o clasă socială, la o anumită generație sau la o religie.
Nici rasele nu exclud nevoia zilnică de comunicare. Un negru poate fi „mai alb la suflet” decât un alb veritabil!
Am văzut oameni cărora le lipsește cultura, dar sunt academicieni în cultura comunicării, după cum am văzut și oameni foarte culți care nu știu să comunice.
Rezonanța sufletească nu se poate explica în mod rațional. Devii dependent de relația cu o persoană, în sensul bun al cuvântului, nu pentru că este nemaipomenit de frumoasă sau deșteaptă, ci pentru că sufletele se pot sprijini, înțelege, trăim în simbioză în mod confortabil.
Rezonanțele sufletești stau la baza socializării și comunicării. Nimeni nu poate trăi complet izolat, tocmai de aceea avem nevoie de recunoaștere, de iubire, de prețuire din partea celorlalți, roade care vin pe calea undelor rezonanțelor sufletești.
Nu este o rușine, nici o dovadă de slăbiciune să recunoști când simți nevoia ca un anumit suflet să fie cât mai aproape de tine!