Nu înțelegi când Dumnezeu te exclude de la nenorocire

Scriu aceste rânduri pentru cei care, cel puțin o dată în viață, sunt atât de iubiți de Dumnezeu, încât sunt „excluși” de pe lista nenorocirilor, dar nu înțeleg...
Creatorul te iubește și îți spune:„Tu nu ești aici ca să nu suferi”, iar tu nu ai răbdare să aștepți rezultatul final și te cerți cu stăpânul tău ripostând:„De ce, Doamne, îmi faci asta?”
Cazul 1. M-am înscris la admitere la Agronomie pentru că este la modă să fii inginer agronom. Colectivele sunt în floare, șeful de fermă pleacă mereu cu traista plină, salariul salariu, poziția socială, poziție socială, ar mai fi de completat lista în stilul lui Caragiale:„Coana Joițica, coana Joițica...” Am învățat în „stilul caracteristic” și m-am căutat pe lista celor respinși cum era și firesc. Cu toate acestea toată vara am suferit:„De ce, Doamne, nici la Agronomie nu mi-ai făcut loc? Eu nu merit să fiu inginer agronom?”
Dacă Dumnezeu mi-ar fi spus că se va alege praful de acestă profesie și toți colegii mei care s-au chinuit prin amfiteatre, laboratoare și pe teren, vor ajunge șomeri sau vor fi nevoiți să se reorienteze profesional, aș fi ripostat impertinent:„Îți bați joc de mine, fiindcă ai putere!”
Astăzi îmi dau seama câtă dreptate a avut și că a fost mult mai bine să pierd un an, în loc de patru-cinci...
Cazul 2.
-Cine vrea să se înscrie la cursurile de bucătar-ospătar sau cofetar, să-și facă dosar! Vă alegeți cu o diplomă, cu o sumă de bani bunicică, iar cursurile se desfășoară în instituție. Mai avantajos de-atât ce poate fi? Hai, treceți-vă pe listă, iar cei acceptați să aducă actele!
Vă dați seama că am fost printre primii care s-au trecut. Chiar treceam printr-o perioadă de austeritate financiară și mi-ar fi prins tare bine bănuții. Eram puțin îndoită de faptul că trebuia să aduc o adeverință din care să reiasă că lucrez în alimentație publică, dar aveam prieteni cu restaurante, magazine alimentare sau cofetării, eram cunoscută în oraș, cu puțin efort, comiteam ilegalitatea și deveneam „bucătar cu diplomă”...
N-a fost să fie.M-a tăiat de pe listă, fără să-mi ofere vreo explicație. Lucram de peste 15 ani în instituție, au fost acceptați cei veniți de o lună sau două și soții sau soțiile lor, eu și câteva dintre prietenele mele, nu!
Gândul că suntem oile negre ale instituției ne-a măcinat mult timp. M-am certat iar cu Dumnezeu în stilul caracteristic:„Doamne, ce le-am făcut eu oamenilor ăstora de nu mă vor? Chiar mă consideri ultimul om? De ce-mi faci asta? De ce-i lași să nu mă accepte?”
Răspunsul l-am primit mult mai târziu: „Copilă naivă, ai fost scutită de drumurile la DNA. Ți se pare puțin lucru?”