marți, 4 aprilie 2017

Îmi iau vacanță de la tristețe cu CND Turism

Sunt un biet turist prin viață, uneori prea grăbit, alteori prea leneș, ba un pârlit, ba un bogat risipitor, căruia îi plac vacanțe speciale, circuite turistice, destinații vacanță fără regrete și fără tristețe.
Aș pleca așa hai-hui prin țară, iar grijile mi le-aș fereca în camera bună de-acasă. Pe firul izvoarelor m-aș pierde, să aud pasul săltăreț al apei și sfada ei cu pietrele care-i apar în cale. Aș lua calea turmelor să-mi strălucească Miorița în suflet, aș căuta ruinele pe care Meșterul Manole a construit pentru a fi ucis de propria zidire. Aș mângâia cu palme arse de dor zidul în care Manole și-a jertfit iubirea.
La Soarele Moldovei aș poposi în prag, să mă învețe cum să-mi alung amărăciunea când mi-este dată s-o beau în loc de apă, iar poveștile nescrise, fructe de pădure, le-aș culege din locurile de popas...

Călătoria de inițiere cu CND Turism

 


„Să nu pleci niciodată de-aici, îmi spunea bunica! În România, oriunde ești acasă!”
Eu: Bunico, n-ai fost niciodată în vacanță, așa-i?
Bunica (oftând): Vai, draga mea, vacanțele sunt pentru cei bogați! Nici în luna de miere nu am fost, fiindcă după ce s-a terminat nunta, bunicul tău a fost luat la război și nu s-a mai întors. Mi-am crescut singură copilul și mi-am reclădit casa dărâmată de bombe. Cum să plec în vacanță?
Eu: Bunico, dacă ai putea să alegi o destinție de vacanță, unde ai dori să ajungi?
Bunica: Hei, draga mea, Munții Tatra, locul în care s-a stins viața bărbatul meu, sunt mult prea departe. Mi-au trimis casca și ranița lui. După ce nu voi mai fi, să le păstrezi cu drag și să le arăți strănepoților mei.
Aș vrea în Bucovina, la Putna și Voroneț, fiindcă pe acolo a trecut și el în drum spre moarte, fără să știe. Dragostea vieții mele. (Bunica își șterge ochii. Nu a uitat și nu s-a recăsătorit.)
Ei, și vreau să ajung La Voroneț fiindcă el, bunicul tău, îmi spunea că am ochii la fel de albaștri.
Eu: Am să te iau în vacanță, bunico! De Paște mergem la Casa Elena, în Vormeț.
Bunica: În curând voi pleca într-o vacanță fără întoarcere, draga mea. Tu să nu plângi atunci și să-ți aduci aminte clipelel frumoase petrecute împreună!
Eu: Am făcut rezervările, bunico! Prea târziu să mai scapi acum! Noi, două, vom petrece vara punând țara la cale. Tu să-mi povestești despre foamete și război, să-mi arăți plantele de leac cu care-mi alungai suferințele copilăriei! Bunico, te rog să-mi transferi înțelepciunea și bunătatea ta!
Bunica: Merit eu, ofemeie bătrână și urâtă să-ți încurc planurile? Tu ar trebui să mergi să te plimbi cu tineri de vârsta ta!
Eu: Ești cea mai frumoasă ființă din lume și meriți tot ce este mai bun! De la poalele pădurilor de brazi, peisaje alpine și mănăstiri, vom merge la poalele Dunării!
Bunica: Se spune că Delta Dunării este cel mai tânăr pământ al țării. Poate întineresc și eu la fel.
Eu: Vom sta împreună înconjurate de ape, bunico. Vom admira peisajele, sălciile pletoase sărutând valurile, peștii săltând în aer după pradă. Nu voi uita niciodată cum mă duceai în brațe la râu, pe pajiște și în pădure, cum îmi deschideai cu cheia bunătații tale raiul copilăriei mele!
Și așa, am fost cu bunica în vacanța vieții mele pentru Spring SuperBlog 2017.