În loc de soarele care să scoată albinele din stup la polenizare, a căzut zăpada, giulgiu alb, pârjolitor peste florile fragile, parfumate și multicolore. Albul înghețat care înnegrește totul după ce dispare s-a dovedit neiertător. Păcat! Era momentul în care se conturau florile, așa cum idealurile părinților așteaptă să se-ndeplinească în copii...
N-au pierit sub zăpadă florile acelea târzii de toamnă care-și acceptă soarta prin programare genetică, ci au murit copiii primăverii.
În ultima vreme zăpezile târzii părjolesc toate speranțelor, iar copiii ne mor prea nedrept, prea intempestiv.
Câți tineri mor înainte de a rodi! Privesc măcelul de afară și gândul pios îmi zboară către ei.
Unii se nasc bolnavi, așa cum florile primăverii 2017 au fost condamnate la ofilire prin înghețare. Aprinzi focul sub pomul plin de speranța de viață, încerci să faci imposibilul să-i zmulgi din brațele morții, dar ea se dovedește mai puternică. Rămâi cu mîinile încrucișate a resemnare în fața unui coșciug.
Alții se sinucid fiindcă le este frică de viață sau nu-i pot suporta încercările. Prima despărțire li se pare Siberie veșnică și capitulează violent. Când sufletul capitulează ce-i rămâne sărmanului trup de făcut?
Naivi fiind au impresia că pot muri și învia, că actul lor de disperare poate fi reversibil și pot atrage doar atenția celor care i-a rănit...Cu siguranță că nu conștientizează gravitatea faptei lor!
Petale fragile de viață, copiii dispar și când se-ndreaptă singuri spre craterul vulcanului activ:consumul de droguri, alcool și tutun, condusul cu viteză excesivă, anturaje dubioase.
Zăpezile intempestive ne afectează pe toți. Pe cele metaforice, le putem însă topi la căldura solidarității umane. Poate că dacă am proteja mai mult, ar muri mai puțini copii, iar viitorul nu ne-ar fi amenințat...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu