O știre șocantă provoacă trezirea la realitate
(Sursa fotografiei aici)Priveam șocată fotografia și binecuvântam tărâmul nașterii mele. Dacă m-aș fi născut în Indonezia, aș fi sfârșit probabil în burta unui piton uriaș, iar cei dragi m-ar fi recunoscut prima dată după pantofi, asta în cazul în care n-aș fi mers desculță. Să te înghită de viu un șarpe uriaș reprezintă o perspectivă sinistră. Dar să te devoreze îngrijorările pe care le hrănești zilnic în loc să le alungi, să te sugrume dorințele supraomenești care îți inoculează veninul, cum o fi?
În orice societate ești urmărit de pitoni zilnic. Ei se târâsc cameleonic la granița dintre normalitate și abuz și atacă letal și surprinzător.
Sunt șerpii crescuți la sânul tău, al meu, al nostru: dorința de a fi lider, efortul supraomenesc de a fi cel mai bun și de a câștiga mereu, maratonul după lucruri și bani, escaladarea Everestului piramidei sociale...
Cât este mic, „pitonul” poate fi ucis, alungat din ținut, eradicat dintre oameni. Când devine însă uriaș, iar tu dependent de el, îți paralizează voința. Vei vedea mai târziu prin ochii săi tulburi, te vei târî asemenea îngrijorărilor cărora le-ai permis să te înghită de viu...
Ei, da, lupta cotidiană cu pitonul crește adrenalina, dar mai curajos este să fii un om liber de pitonul îngrijorării, un om mulțumit cu ceea ce are și poate să facă.
Dragi cititori, toți cei care într-un fel sau altul ați ucis pitonul înainte de a vă devora el, donați povestea voastră iar Dr. Oetker va da un euro ca un copil din România să crească liber de frică și străin de teroare!
Blogal Initiative și Dr. Oetker ne provoacă să trăim o viață fără frică!Îngrijorările și pretențiile exagerate ne înghit cu pantofi cu tot...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu