joi, 6 aprilie 2017

Elevilor mei

Mi-ar plăcea să știți că inima mea este un catalog imens, în care v-am notat mereu constructiv, căutând să apreciez în răspunsurile voastre ce era mai bun și mai frumos și am încercat să corectez surâzând erorile.
Școala am făcut-o în comunism și am detestat dascălii care mă țimeau cu mâinile la spate, mă asculat de 10 ori la rând să mă prindă cu lecția neînvățată și să-mi pună o notă mică, făceau crize dacă-mi dădeam cu puțin ruj sau rimel.
I-am avut ca model pe oamenii care m-au modelat cu infinită iubire, atenție și generozitate.
Un răspuns eronat poate fi corectat, o lecție neînvățată la timp recuperată, dar un suflet care crește strâmb, te va afecta întreaga viață și îi va deranja și pe cei din jur.
Tocmai de aceea mă supăr mai mult când sunteți răi, egoiști, neînțelegători, decât atunci când îmi explicați că v-a durut capul și nu ați putut să vă faceți temele!
Vă iubesc, iar mulți dintre voi știți asta. Nu pot accepta orice prin natura profesiei și nu ar trebui să vă supere asta. Voi sunteți cu sutele, eu singură. Trebuie să-mi împart empatia, cunoștințele, atenția cu voi.
Înțelegeți că vă dau tot ce am sau vi se pare prea puțin? Fac asta de peste 20 de ani, sunt om și mai obosesc din când în când...
Unii dintre voi sunteți capabili de performanță, alții ați trecut prin traume, sunteți poate bolnavi, nu puteți să țineți minte pe termen lung, oricât v-ați strădui...
Niciodată nu am stricat viitorul cuiva pentru că nu a putut mai mult! Vi se pare puțin lucru?
Profesorul ca și părintele vi se pare câteodată cicălitor și depășit, dar credeți că ar fi mai bine fără noi?
V-ați dori să fiți profesor o zi, să rezolvați conflicte, să faceți liniște, să predați, să se strâmbe cineva în spatele vostru?
Ei, dar profesia mi-a adus și infinite satisfacții. Nu pot să uit telefoanele de mulțumire, de felicitare, deși sunt ani de când foștii elevi nu-mi mai sunt elevi! Mesajele lor pe telefoane, pe rețelele de socializare și gesturile lor (o mașină dată înapoi ca să mă ia la ocazie fiindcă m-a observat târziu, un cuvânt de încurajare când sunt tristă, altul de laudă când am vreo realizare) mă susțin moral și-mi dau puterea de a merge mai departe.
Dragii mei elevi, când sunt rea, sunt supărată că sufletele voastre nu strălucesc asemenea perlelor veritabile!
Îmi doresc să nu las neșlefuite diamantele din voi! Ajutați-mă să fac asta, vă rog!