Traumele subconștinetului

Lucrul care ar trebui să ne dea de gândit, când rănim pe cineva, este că traumele subconștientului erodează pe nevăzute psihicul.
Pentru cei  pentru care a leza pe cel apropiat a devenit o practică, doresc să vă relatez câteva dintre secretele psihologilor.
M se duce la psiholog fiindcă în luna febraurie cade pradă depresiei. Plânge, simte că nu mai găsește plăcerea în a trăi, i se pare că totul se năruiește în jurul ei...
An de an pentru ea acestă lună este una de supliciu sufletesc. Specialiștii nepricepuți i-au spus că este vorba doar de cheltuielile cu sărbătorile de iarnă și datoriile rămase după ele, cu faptul că realizează că îmbătrânești fiindcă a mai pierdut un an din viață.
Doar întâlnirea cu un psiholog adevărat a făcut-o să depășească trauma care i-a marcat viața.
Specialistul a făcut cercetări paralele cu răspunsurile date la interviul clinic de pacientă.
Era născută în februarie, crizele se declanșau tot atunci, trebuia să existe o legătură dureroasă între date!
Ei, da. Specialistul a descoperit. În luna februarie, la trei zile dup naștere, pacienta fusese aruncată în tomberon și descoperită, mai mult moartă decât vie, de niște oameni cu suflet care au și înfiat-o și i-au acordat o șansă la viață.
De-atunci, februarie de februarie ea se considera un lucru de prisos. Traumele din subconștient o maltratau.
Vindecarea se produce după cunoșterea cauzei care a săpat o prăpastie atât de adâncă în subconștient, de aceea nu trebuie să rănim pe nimeni atât de grav și în mod voit...
G. fusese abandonat în maternitate de la naștere. Mama, o minoră violată, fusese obligată să-l aducă pe lume și a fost fericită când niște aristocrați (profesori universitari) s-au oferit să-l adopte.
Părinții s-au văzut nevoiți să-l ducă la psiholog fiindcă adolescent fiind fură, minte, bea și consumă droguri. L-au crescut frumos, i-au oferit o educație aleasă și tot confortul.
La interviul psihologic ascund faptul că el este infiat, deși în vindecarea lui s-ar fi putut pleca de-aici.
Un om poate să-și vindece rănile abandonului când i se explică pe îndelete că reprezintă un câștig pentru umanitate, chiar dacă ai săi nu au fost destul de buni ca să-l accepte și să-l păstreze.
Părinții adoptivi l-au dorit din toată inima!