Hai să ne prefacem...

Hai să ne prefacem că nu m-ai rănit și că nu am suferit din cauza ta niciodată! Să ne comportăm exemplar, mai ales în fața observatorilor și să ducem povara realității în singurătate!
Hai să ne prefacem că vom împărăți pământul, că putem tăia și spânzura, fără să ni se ceară socoteală!
Să purtăm zilnic o mască și să o schimbăm cât mai des! Nu contează: a bunătății, a smereniei, a răutății, a justițiarului, numai să nu ni se vadă adevărata față.
Omul de lume nu apare la balul mascat social, fără mască, fiindcă riscă să fie dat afară!
Pentru că „așa se face” nu putem să nu ne costumăm comportamentul, deși acesta este uneori ghicit pe sub mască.
În mod cert, cunoscătorul de oameni nu poate fi păcălit, deși pare că a acceptat jocul pentru a nu fi exclus de la evoluția socială.
Există momente când masca perfectă alunecă de pe chip și lasă să se vadă chipul hidos sau dimpotrivă, chipul angelic ascuns sub o imagine hidoasă. Nu acesta este cel mai dramatic moment din viața unui individ, ci clipa în care acesta se teme să rămână fără mască și în fața lui însuși. El schimbă așa de des măștile, încât începe să nu se mai cunoască!!!
Este monoton când în jurul tău vezi sute de oameni care poartă o mască la modă, chiar dacă nu li se potrivește...
Cu mască, fără mască sau cu mii de măști schimbate cu dexteritate între ele, încât devenim străini de propria înfățișare???