sâmbătă, 7 mai 2016

Același om iubit și urât cu aceeași putere...

Este același om. Imperiu de gânduri, mașinărie complicată de idei și de idealuri, cu ochi verzi, aurii, negri, albaștri sau căprui, cu păr roșcat, blond, negru-abanos sau castaniu, înal sau slab, calm sau repezit: pentru unii reprezintă centrul universului, în timp ce alții-i percep prezența ca fiind vecinătatea cazanelor cu smoală ce fierb necontenit în iad.
Tu ești același om. Undeva, o fată și-ar da viața pentru tine, dar ție îți place alta. Îți place una care te umilește și care te detestă și nu ai ochi care s-o vadă pe cea care-ți pune inima la picioare...
Tu, fată frumoasă, faci la fel! Este undeva un băiat care îți slujește cu credincioșie, iar tu nu te dai înapoi de la nimic pentru a-i pune răbdarea la-ncercare. Ochii tăi miopi nu pot vedea o iubire atât de mare.
Te-ai certat cu cel care nu te merită și plângi fără finețe pe umărul celui care te adoră, iar el te iubește atât de mult, încât își sacrifică mândria și încearcă să vă împace...
Suntem aceeași oameni urâți și iubiți cu aceeași intensitate care alergăm după mingea dorințelor să înscriem cât mai multe goluri pe tabela de marcat a vieții. Lupta este așa de mare, încât unii se prăbușesc pe teren în toiul jocului.
Iubirea este uneori nedreaptă, încât îi faultăm pe cei care și-ar dori să devină coechipierii noștri...Oamenii aceia pentru care noi reprezentăm totul se trezesc înjunghiați de crasa noastră nepăsare!!!
Ne trezim la sfârșitul vieții și ni se pare că totul a fost un vis...