Mă numesc Daniel și asta îmi ocupă tot timpul. Aseară am făcut-o lată, lată de toot, ce bijuteria mea! M-am îmbătat ca un lănțișor de argint, pardon ca un porc vreau să spun. În local, m-am dus la masa unuia și am pus mâna pe piciorul tipei care-l însoțea. Mi s-a părut că era nevastă-mea, iar el m-a scos în șuturi afară.
Pe la jumătatea drumului, când am obosit, am dat să mă urc pe scara blocului și m-am trezit în tomberonul cel mare, plin de gunoaie. Mirosea îngrozitor. Abia m-am eliberat că am simțit nevoia să mă așez în pat. M-am trântit într-o băltoacă. Nu mai știu cum am ajuns acasă, doar mă trezeau din când în când loviturile de mătură ale nevestei, semn că dragostea aceea mare nu a murit:
-Nu da, bijuteria mea!
-Ce bijuterie, mă? De când nu mi-ai mai luat tu o bijuterie? Uite, vecinul i-a cumpărat vecinei o bijuterie personalizată. Tu mă personalizeze cu vomă alcoolică.
Știam că va începe să plângă și să țipe isteric și mă îngrozeam.
-Iartă-mă, dulceață de 90 de kilograme! Iartă-mă, te rog! Tu crezi că eu am vrut să fie așa căsnicia noastră?
A tăcut resemnată. Eu am făcut ochii cât cepele și am ieșit precipitat pe ușă, spunându-i:
-Mă duc să mă consult cu vecinul!
Eram tulburat sufletește și nu știu când au trecut trei zile cât am stat la nevasta II. Stați liniștitți că am până la IV, dar nu știe una de alta. Trebuia să mă întorc, dar nu înainte de a-i aduce bijuteria promisă. Îmi răbda prea multe, iar răbdarea ei merita să fie recompensată în aur!!!
O brățară pentru cea care 20 de ani a stat alături de un bărbat de bărbat! O brățară care să-i amintească mereu cât de norocoasă este că mă are, adică brățara din aur cu trifoi!
-Am pus cruce căsniciei noastre!
Eu am băgat la înaintare bijuteria și am implorat-o în genunchi:
-Primește-mă, iubire! Am fost până la capătul lumii după bijuteria asta!
Ne-am împăcat. Nevestele II, III, IV au rămas o amintire, deși toate portă pe mână o brățară ca a dulceții mele de 90 de kilograme!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu