marți, 10 mai 2016

Fabula unui copil...

Copiii sunt izvoare pure de imaginație și creativitate. Uneori te surprind prin acuratețea gândurilor lor!
Ieri, le-am dat de compus o fabulă în proză, după ce le-am explicat caracteristicile acesteia. Iată care a fost mea mai impresionantă idee:
„Mama cioară trebuia să se ducă la serviciu și nu avea cu cine să-și lase copiii, așa că a alergat toată pădurea să găsească pe cineva. Vecinile au refuzat-o, veverițele au spus că sunt ocupate, iepuroaica se plângea că-i ajung copiii ei, fiindcă are așa de mulți! Deoarece se apropia ora plecării, înnebunită, cioara a găsit un șarpe, l-a luat în cioc, i-a explicat despre ce este vorba și l-a băgat în cuib. A plecat liniștită la serviciu, iar în urma ei, șarpele i-a mâncat puii și a plecat.”
Unei asemenea fabule nici nu-i mai trebuia morală, dar am insistat cu întrebările să o stabilim împreună:
-Pe cine reprezintă șarpele:
-Pe bona adusă în casă, care bate copilul sau îl răpește și pleacă departe cu el.
-Și care ar fi morala?
-Păi, mai întrebați???Să nu-ți lași copiii cu oricine!
Autorul: un copil frumușel, prea răsfățat și sclipitor de inteligent!
Oare nu este fabula lui cea mai de actualitate și cea mai valoroasă din câte s-au scris vreodată???