miercuri, 11 mai 2016

Am ignorat, am rănit, am respins!


Am ignorat, am rănit, am respins pentru că ne-am simțit sufocați sau pentru a ne da importanță, cert este că măcar o dată-n viață i-am pricinuit cuiva suferință. Totul a plecat de la am venit, am văzut, am învins!
Depinde însă cum realizăm toate aceste acțiuni din viața noastră. Fiind oameni (limitați atât în capacitatea de a fi atenți, empatici, în acțiune, în totul) nu putem răspunde tuturor, mai ales când primim mai multe solicitări deodată. În plus, contează circumstanțele în care ignorăm. Dacă viața cuiva este în pericol și ne roagă să-l ajutăm, evident că va avea prioritate. Problemele noastre pot aștepta, prioritățile personale trec în plan secundar, când putem salva o viață!
Putem ignora cu eleganță și putem fi brutali în ignoranța noastră.
Am rănit! Contează cum am rănit. Dacă am făcut-o involuntar, avem circumstanțe atenuante și putem fi iertați. Dacă am făcut-o în legitimă apărare și nu am rănit de moarte, se poate trece cu vederea! Dar dacă am făcut-o fiindcă ne place să vedem sângele altuia și să-i auzim strigătelede durere, suntem oameni de nimic!
Va veni vremea când vom regreta că ne-am bătut cu insistență joc de cineva și nu mai putem repara nici măcar aparențele.
Am respins pe drept și pe nedrept aspirațiile, sentimentele, pretențiile, adevărul cuiva, cel puțin o dață-n viață. La fel contează cum și când am respins. Putem să respingem pe cineva atât de categoric, încât să nu mai dorească vreodată să vadă oameni în fața ochilor și să prefere tovărășia și prietenia animalelor!!!
Am ignorat, am rănit, am respins și abia când alții ne aplică un tratament similar realizăm cât de dureros este.
Este timpul să ne purtăm cu cei care depind de noi, cum am dori să se poarte și alții cu noi!