Omul se simte cel mai umilit când este prostit în față. De câte ori nu ni se ia medalia de aur ca să fie pusă la gâtul cuiva care nu o merita!!! Nemeritând-o, evident că nici nu poate să o prețuiască la adevărata valoare.
Știi că ai ieșit pe primul loc, dar organizatorii te împing pe locul cinci sau șase, așteptând să cazi în genunchi și să nu te mai întorci în copetiție niciodată.
Injecția cu nedreptate are rolul ei, chiar dacă pe moment ne otrăvește sufletul. Oricât de mare ar fi agonia după înfrângerea regizată, să ne imaginăm că ne-a fost inoculată o doză dublă de ambiție și că în următoarea probă vom alerga ca nebunii, să punem ani lumină între noi și următorii concurenți...
Accepți mai ușor să fii învins pe mîna ta, decât să fii sigur că meritai să câștigi, dar lanțul slăbiciunilor a funcționat...
Asistam demult la un concurs de agronomie. O ingineră pregătise foarte bine două concurente care nu puteau fi departajate în niciun fel. Juriul a întrebat-o pe care o recomandă să meargă mai departe. Nu voi uita niciodată gestul ei. S-a ridicat, a spus că ea le-a pregătit pe amândouă și nu poate alege între ele, apoi când a fost sigură că ele nu se uită, fiind prea emoționate, a făcut un gest discret spre favotita ei.
Așa este când concurezi, ba se poate și mai rău. Este posibil să fii afișată cu o medie sau un premiu pe listă, apoi după ceva timp se fac rectificări și afli că ai „decăzut” în afara podiumului...Se poate să ți se pună la gât medalia, apoi să fii rugat să o dai înapoi că s-a făcut o confuzie.
Viața este un concurs de împrejurări, în timp ce competițiile sunt competiții, iar cei din juriu...oameni și ei și nu este interzis ca organizatorul să facă un semn discret care să-l desemneze pe câștigător!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu