duminică, 29 mai 2016

„Iubirea înseamnă abnegație”


Iubirea nu este o toană de moment care s-ar putea rezuma în următoarele acțiuni: văzut, plăcut, luat, plictisit, aruncat...
Iubirea înseamnă acceptarea omului cu defectele și lipsurile lui, cu animalul de companie și marja de eroare specifică erodării iminente în timp.
Când ai cel mai profund sentiment pentru cineva ești pregătit să-i stai alături și dacă se va îmbolnăvi, va avea un accident sau va ajunge șomer. A iubi pe cineva se demonstrează prin a avea răbdare ca acesta să răspundă sentimentelor tale, nu a-i forța mâna sau deciziile. Iubirea oamenilor are ca model pe cea divină și știm că providența nu obligă, ci acceptă alegerea fiecăruia, deși are nenumărate drepturi asupra noastră...
Iubirea nu se cumpără cu daruri, nici nu se obține prin merite, ci umple inimile de bucurie prin satisfacerea nevoii de a iubi și de a fi iubit...
Feriți-vă de cei care vă declară din două în două minute că vă iubesc! Înseamnă că simt nevoia să audă asta ca să se convingă pe ei înșiși de acest fapt. În epoca noastră „te iubesc” a devenit un tic verbal, ba se spune și dușmanilor în mod ironic.
Nu credeți că nu ar mai trebui să luăm în deșert cel mai nobil sentiment???