Uneori oamenii urâți devin răi fiindcă sunt respinși!!!

Sunt lucruri pe care le înțelegem greu fiindcă ne grăbim să le condamnăm. Oricât am idealiza, oamenii urâți există. Când se poartă urât, când sunt violenți sau ne fac răul, nu uităm să spunem că urâțenia lor este totală: fizică și psihică!
Nimeni nu dorește să se nască urât sau bolnav, dar unii au această neșansă. Copilul urât nu este dezmierdat, fiindcă înfățișarea sa generează repulsie. Dacă băiețelul cu chip angelic și ochi de mură coaptă atrage privirile, iar pe părul blond al fetiței care seamănă cu o zână în miniatură se opresc multe mâini, copilul urât, care are nevoie de cea mai multă iubire, este alungat permanent.
Imaginați-vă un micuț pasat de colo colo, îmbrâncit, bătut, după care se strigă:„Urâtul!Urâtul!”

Pentru copiii suferinzi, pentru diformi, urâți sau cei cu intelect limitat, nefericirea vine la pachet cu viața. Este „darul” pe care-l primesc când vin pe lume, cadou care le sporește suferința, transformându-le viața într-un calvar! Cine ar dori să fie un copil nedorit sau nelegitim?
Suntem responsabili de educația noastră, de sufletul nostru, dar nu în totalitate, în timp ce de aspectul fizic, în afară de respectarea regulilor de igienă, nu putem fi răspunzători. Un elev care este izgonit de la mamă la tată, sfârșind prin a fi crescut de bunici, mai poate avea rezultate strălucite la învățătură și se mai poate purta exemplar?
Cât de nobil poate fi un suflet în care nu s-a turnat un strop de iubire, fiind atât de uscat și gol???
Înainte de a condamna spiritul nedreptățit de la naștere, înainte de a lovi chipul urât și de a îmbrânci pe cel care posedă o înfățișare respingătoare să ne gândim că am putea fi noi în locul nenorocitei ființe. Cum ne-am simți să ni se aplice acest tratament nedrept, fără să se caute cauzele „bolii” de care suferim?
Da, oamenii urâți devin și răi fiindcă sunt respinși și persecutați pe nedrept...