Mulți merg pe principiul văzut, plăcut, luat. Când își aleg prietenii sau se căsătoresc, oamenii se simt atrași de înfățișare și fac concesii unui caracter urât, ajungând să își dorească să fi fost orbi mai bine și să nu fi văzut ființa aceea frumoasă, căci ar fi fost scutiți de multă suferință.
O relație interumană de orice tip, nu este ca și cum ai cumpăra o rochie, o mașină, o casă sau o geantă!
Cu bani se pot cumpăra multe obiecte, în timp ce fiecare relație cu semenii își lasă amprenta asupra sufletelor noastre. Efectele acesteia nu pot fi aruncat simultan cu înlăturarea acelui om din viața noastră. Putem avea câte rochii și câte perechi de pantofi vrem, dar numărul oamenilor din jurul nostru este limitat!
Și totuși încă mai sunt oameni care pipăie materialul și apreciază croiala, fără să vadă cât de bine-i vine relația cu omul respectiv. „Îmi place” nu este suficient. „Îmi place” trebuie să fie urmat de concluzia „relația cu el sau cu ea mă va ajuta să mă dezvolt, îmi va face bine și nu mă va distruge!”
Dincolo de înfățișarea perfectă trebuie să existe garanția că „rochia” nu mă va face de râs. Nu va scoate tot ceea ce am imperfect, nu mă va degrada purtând-o.
Să ne aducem aminte de câte ori vedem un chip frumos, care ne magnetizează privirile și dereglează mecanismele sufletului, că mărul cel mai frumos era otrăvit...
Chiar dacă nu toate merele din lume sunt otrăvite, măsuri de precauție se impun, fiindcă o singură mușcătură din frunctul fatal ne poate ucide ireversibil pofta de viață...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu