joi, 26 mai 2016

Nevoia de bunătate


Avem nevoie de bunătate în toate sensurile existenței noastre: să fim buni cu alții, iar alții să ne dăruiască bunătatea lor, căci supraviețuirea în încrâncenare permanentă ar fi ca o viață fără soare!
Oamenii au nevoie de cuvinte frumoase și de aprecieri și detestă cicălelile, etichetările și mustrările fără motiv.
Cuplurile antonimice de oferte sunt gratuite: răutatea și bunătatea, rănirea și vindecarea rănii. Este absurd să alegem ceea ce ar putea să ne rănească și să ne dezbine!
Omul de temut este ocolit, iar prezența sa este detestabilă, în timp ce persoanelor plăcute li se caută compania. Este adevărat că nu mereu este valabilă zicătoarea: „Bine faci, bine găsești”, dar purtându-te exemplar în toate împrejurările și cu toți cei întâlniți pe calea vieții, nu ai în suflet sentimentul de vinovăție față de tine însuți.
Bunătatea este aurul sufletului, soarele și aerul spiritului care ajută să crească sentimentul sublim de solidaritate și să rodească. Dacă nu o ai, o poți împrumuta și poți face astfel încât să devină obișnuință.
Bunătatea nu ține cont de cultură sau de clasele sociale, tocmai de aceea suntem responsabili față de ea!!!
A nu avea bunătate înseamnă a-ți lăsa în paragină sufletul, a contribui în mod voit la sălbăticirea propriului caracter...