Ah, dacă ar fi mai fost obligatorie uniforma, ar fi fost salvată! Așa...Colegele își etalează zilnic hainele de firmă, în timp ce ei îi alege mama fuste și bluze de la second-hand. Uneori i se pare că în timp ce merge pe stradă, doamnele cochete și bogate o arată cu degetul strigând.
-Porți fusta pe care am avut-o eu, dragă, acum 10 ani! Am donat-o unei organizații de caritate și a ajuns pe tine.
De aceea în drumul de la școală spre casă mai mult aleargă. Minte are cu carul, trăsături delicate de asemenea, dar sunt marcate de cea mai cruntă sărăcie. Pe Bogdan l-a remarcat de prima dată, dar cum să ridice ochii la el? Fiu de director general este adus la liceu de șoferul angajat de tatăl său pentru asta și are mai mulți bani de buzunar într-o zi, cât cheltuiesc ei într-un an...El strălucește, pe hainele ei se văd cusăturile care astupă găurile...
-Doar învățătura mă salvează, spune încleștând pumnii mici! Voi merge pe țară la Olimpiada de Chimie ca să intru fără examen la Medicină, mă voi angaja la vară ca să am bani să mă îmbrac pentru facultate!
Ce a sacrificat nu se știe, dar este în clasa a XII-a și s-a întors de curând cu premiul I de la Națională. Colegii o privesc ca pe o legendă și șoptesc în spatele ei. În sfârșit i se pare că hainele nu mai reprezintă o barieră de netrecut.
Într-o zi, Bogdan oprește mașina de lux în dreptul ei și o invită să se urce.
-Te ducem pe tine acasă întâi. Nu ai vrea să ne vedem într-o după-amiază, acum că ți-ai îndeplinit obiectivul? Vreau să intru la Facultatea de Medicină, iar dacă ai dori, ne-am putea pregăti împreună la chimiei...Știu că tu nu mai ai nevoie, dar sper să mă ajuți puțin...
De data aceasta el nu-și mai găsește cuvintele, acum câteva luni ea roșea și înghițea în sec când îl vedea trecând cu cea mai frumoasă și elegantă fată din liceu, cu Dora...
Au fixat întâlnirea, apoi a regretat enorm că promisese. Nu avea pantofi. Cum să iasă cu tenișii de școală???Și-a amintit de plicul acela cu bănuți de la olimpiadă. Văzuse pe tarabă niște pantofi ieftini și delicați, cu câteva pietricele lucioase. Erau negri, cu toc fin. S-a uitat la ei mult timp, iar cei care o vedeau admirându-i bufneau în râs. Nici asta nu înțelegea. Doamne, câte anomalii sociale!
Se pregăti intens pentru întâlnire fiindcă îl plăcea pe Bogdan. I-ar fi plăcut să studieze cot la cot, să lucreze într-un spital mare amândoi, apoi să-și întemeieze un cămin...Era prea departe de asta, mult prea departe, dar speranța întreține viața! Nu avea bogății, dar avea o prospețime spirituală de invidiat, iar el va aprecia naturalețea ei!!! Alese o rochie verde crud, de culoarea primăverii și își puse pantofii. Îi venea să privească doar în jos.
Bogdan i-a adus trandafiri și a sărutat-o pe frunte. S-au plimbat ca doi copii prin parc până a început ploaia din senin. Ea presimțise nenorocirea când și-a simțit degetele mult prea libere în încălțări, apoi pe măsură ce apa acoperea trotuarul, pantofii ei s-au dezlipit și s-au topit.
-Pantofi de mort, i-a spus fără tact, abandonând-o în ploaie!
Plângea în hohote, iar ploaia îi masca suferința. S-a întors desculță acasă și a răcit îngrozitor, dar a promis că va purta numai pantofi de calitate! Cât a stat acasă pentru a se însănătoși și-a făcut un blog despre încălțăminte.
Așa a aflat de magazinul de pantofi Carmine Shoes.
Nu crezuse că pot exista strânși laolată atâția pantofi frumoși, din piele, nu pantofi „pentru mort” cum îi strigase arogantul Bogdan.
-Sunt prea săracă să-mi cumpăr încălțăminte ieftină, spuse suspinând, de aceea începând din acest moment voi purta numai pantofi din piele naturala!
Și a început să scrie cu pasiune despre pantofi, iar cei de la Carmine Shoes au invitat-o să-și aleagă o pereche de pantofi ca recompensă pentru articolele ei.
„Pentru prima dată voi avea pantofi noi din piele! Sunt pe drumul cel bun”, spuse bătând din palme, deși îi era frică să se-ntoarcă la liceu. „Vor râde în hohote de mine! parcă îi aud spunând:
-Ți-au ieșit cartofiorii, domnișoara chimie, prin pantofii de mort! Degeaba ești olimpică pe țară, dacă nu știi să alegi o pereche de încălțări ca lumea! Sau nu ai bani? Prețul face diferența!
Era primăvară. Verdele crud domnea pretutindeni, de aceea privirea i-a rămas ca magnetizată pe pantofii de culoarea primăverii din colectia JACKIE KENNEDY.
S-ar fi potrivit la culoarea rochiei, iar Bogdan nu ar fi abandonat-o în ploaie la prima întâlnire!
Zânbi ca prin vis, amintindu-și cuvintele de îmbărbătare ale mamei:
-Fata mea, dacă te-a abandonat pentru un fleac, gândește-te că nu ți-ar fi fost alături când greutățile vieții v-ar fi lovit!
Nu era pregătită totuși să poarte rochia verde. rănile din suflet o dureau îngrozitor, așa că alese o pereche de pantofi stiletto Red Queen.
A doua zi, la școală:
-Măi fraiere, băiat de director general, să nu deosebești tu pantofii de mort, de pantofii care țin toată viața!!!Ai văzut ce încălțăminte de lux are fata și ce elegantă și frumoasă este?
Bogdan se freca la ochi și nu-i venea să creadă cum se transformase Cenușăreasa. Îi cumpără un braț de trandafiri albaștri și o rugă să-l ierte și să-i mai acorde o șansă că-i va cumpăra toată viața pantofi de pe CarmineShoes...
Au rămas împreună până la adânci bătrânețe, iar astăzi se mândresc la nepoții lor cu colecția impresionantă de pantofi. Și-am încălecat pe-o șa și am scris pentru Spring SuperBlog 2016 așa!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu