Stăteam așa cu ochii pironiți în ecranul televizorului când am auzit vestea șocantă. Un profesor universitar acuzat de crimă. L-am văzut când i s-au pus cătușele, am aflat numele universității unde predase și parcă mi s-a încătușat deodată trecutul. Anii studenției cu amintiri luminoase au fost băgați la închisoare.
Pe-atunci nu aveam bani, dar aveam multă, multă tinerețe de cheltuit!
Mi-am amintit numele, după ce am auzit ce disciplină preda, numai că bărbatul de-atunci, în putere, elegant, distins, cu părul închis la culoare a devenit un moșulică...
Aceiași ochi vii și rotunzi se miscă îngroziți evidențiind ridurile și bărbia dublă...Fac un efort. Chipul, disciplina, locul de muncă, faptul că mi-a fost profesor...se leagă de un nume. Îl rostesc înainte de a fi spus de către crainică.
Pe internet caut detalii ale nenorocirii...Îmi amintesc și de tatăl celui care este suspect că și-a ucis iubita și de notele de la 8 la 10 pe care le primeam cu generozitate la literatură modernă sau la literatură comparată, fiindcă mi-a plăcut mereu literatura!
Când a decedat bătrânul am simțit că a murit o parte din mine. Tinerețea aceea pe care o cheltuiam prin București...Acum simt că am intrat puțin la închisoare, chiar dacă nu am făcut nimic rău.
Media online îl desființează. Citesc și îmi pare bine că nobilul tată nu este târât în acest scandal mediatic, că a închis ochii la timp pentru a nu muri de durere că fiul său, căruia i-a dat un post pe care mulți îl doresc și-a petrecut prima noapte în închisoare și este posibil să iasă la 80 de-acolo sau să moară la „facultate”...
Vreo amintire frumoasă cu el, acum când toți îl strivesc cu bocancii fiindcă este la pământ?
Da. Noi, boboci în anul I, așteptăm la ușă și ne este frică să intrăm. Avem serviciu, ne împărțim între școli și examene, învățăm la gramatici, istorii ale limbii, literaturi, stilistici, iar la Istoria Artei...Dumnezeu cu mila!
El așteaptă un sfert de oră. Nu intră nimeni, apoi iese în prag și spune:
-Dacă nu intrați în cinci minute, plec! Vă întreb eu în așa fel, încât să scoateți un 5 cinstit. Ce nu înțelegeți?
A mai ieșit de doră ori până ne-am hotărât. Am promovat toți examenul.
Iată de ce simt că o seară din studenția mea am petrecut-o în arest!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu