sâmbătă, 5 martie 2016

Un copil care dorește să fie iubit!!!


Copilul din fața mea este ca un înger trist căruia i s-au smuls sau ars aripile. În ochii migdalați și oblici se citește o imensă tristețe.
-Mi se spune un metru și o flegmă, mi se confesează dureros.
Oricât ar fi de rea, definiția este de o cruzime fără precedent... 
-Ești o fată frumoasă, îi spun ca să alung urmele tăieturilor de lamă din suflet!
-Știu, răspunde mulțumită fluturându-și părul lung pe care și l-a împletit ca să fie ondulat.
Uneori se agață de cineva ca o vietate care caută protecție, un strop de dragoste sau o picătură de înțelegere.
-Dacă ați știi cât sufăr că eu nu pot să fiu ca V! Ea este cuminte, frumoasă, deșteaptă și o admiră toți băieții...
Admirația pentru V este comună. De 1 martie i-am admirat brățările și mărțișoarele. Avea o colecție întreagă și știa de la cine primise fiecare simbol al prețuirii. Când o privesc pe V mi se umple sufletul. Frumusețea fizică și cea morală se combină divin în aceeași ființă, dar ce facem cu copilul care vrea să fie iubit din fața mea și care te agasează și te aduce la exasperare???
-Tu nu ai mărțișor?
-Mi-a dat doar mama, spune tristă și l-am făcut cadou la rândul meu, fiindcă eu nu am bani de cadouri și de mărțișoare. Dar am primit un pix, spune arâtându-l mulțumită.
-Merge în loc de mărțișor.
Era o vreme când sora mea îmi dădea cadou agende și caiete știind pasiunea mea pentru scris, iar eu mă bucuram ca un copil primindu-le. Cele mai bune prietene mi-au dat agende de Crăciun și m-am bucurat de parcă filele erau din aur curat!
-Stați să vă explic! Nu mi l-a făcut cadou, ci am pus mâna pe el și mi-a spus:„Ce atingi este proprietatea ta! Eu nu mai pun mâna pe el după ce ai pus tu...”
Este primăvară. Pământul se-mbracă în haine noi, balul pomilor stă să înceapă, sevele sufletului sunt gata să erupă...
Are cineva un mărțișor de înțelegere și puțină dragoste pentru această copilă?