miercuri, 8 martie 2017

Apreciem, deci existăm

1) Zi mohorâtă de toamnă cu ploaie, vânt și frunze moarte aruncate peste tot. Elevii au o „zi proastă”, nu sunt atenți la ce le spun, se agită, tușesc, așteaptă sfârșitul de săptămână, iar ultima oră pare interminabilă. Mă salvează clopoțelul, iar în drum spre cancelarie îmi sună telefonul. Nu am în agendă numărul, dar răspund.
Un domn cu accent de moldovean se prezintă și readuce soarele în ziua mohorâtă de noiembrie.
-Știți de ce v-am sunat? Am vrut să vă felicit din toată inima pentru citatul dumneavoastră:„În fiecare frunză care cade se află povestea unei vieţi.” Pentru citatul acesta v-aș fi căutat la capătul pământului. De-ați ști câte telefoane am dat până v-am găsit numărul de telefon: la edituri, la liceu...Aveți aur în minte și-n degete!
Îi mulțumesc din suflet, iar la colțul ochilor apar lacrimi de emoție.
Înseamnă că sunt pe drumul cel bun.
2) -Gata, de Crăciun îți faci bagajele și mergem la Viena, mă anunță soră-mea imperial!
Mă pregătesc să însăilez o scuză, evident nu de tipul: „cu salariul meu de bugetar este prea mult și să vin la București”, dar ea insistă:
-Să nu aud că ne refuzi! Am cumpărat biletele de avion, am făcut cazarea online, totul este pregătit. Ai făcut multe pentru mine și este rândul meu să mă revanșez.
A fost cel mai frumos Crăciun din viața mea, cu plimbări pe străzile troienite ale Vienei, cu cina servită în restaurante și cafenele, cu slujba de la catedrală și spactacolul de la Operă, spunându-i povești lui Matei până la pierderea vocii și dând toți în mintea lui!
3) Am prenume biblic de alint, puțini știu asta, iar Matei doar pe acesta îl folosește. Este bolnăvior, cu toate acestea iese cu mine în oraș să ne „destrăbălăm” puțin.
La magazinul de jucării stăm două ore:
-Ai tu bani și vrei să-mi cumperi ultimul set apărut la Lego Ninjago?
-Da, Matei.
Mânuțele-i ard, buzele i s-au pârlit ușor, dar bucuria îi inundă chipul.
-Știi, vorbesc despre tine la școală. Le spun cum îmi cumperi tot ce vreau și că mi-ai pus rock și mi-ai dat Cola să beau (greșeli fatale, iar el a devenit „turnător” fără să știe, fiindcă de la școală s-a aflat și acasă).
Și le-am spus că „dacă nu au o Penină cum am eu, să-și cumpere una!”
4) Nu pot să nu-l apreciez pe omul care mi-a predat academic: modestia, omenia, empatia și filozofia!
Întâlnirile cu dumnealui reprezintă sărbători ale celor mai constructive idei. Este cel mai mare filozof în viață, membru al Academiei Române, a primit numeroase premii, cu toate acestea de câte ori mă duc în vizită, face o cafea minunată pentru mine și îmi dăruiește cărți. Domnul academician Alexandru Boboc este o minune de om pentru mine, un model de generozitate, simplitate și suplețe a gândirii.
5) Părinții mei, oameni greu încercați de viață, au muncit din greu ca eu și sora mea să avem studii superioare și să ne câștigăm ușor existența. De la ei am învățat că munca nu este o rușine, că la nevoie, omul trebuie să lase mapa, laptopul sau stiloul și să ia furca și coasa.
6) Sora mamei m-a iubit de când am venit pe lume. S-a întâmplat ca bebeluș fiind, camera în care mă aflam să ia foc, iar ea a fost singura care a intrat prin flăcări să mă salveze. Când nu am avut bani să-mi plătesc taxele la facultate, a lichidat livretul ei cu câștiguri în autoturisme de la CEC ca eu să fiu licențiată, deși nu era așa de bogată. „Paraua văduvei” a fost investită în devenirea mea”!
Nu mi-ar ajunge toată viața să apreciez la adevărata valoare mâinile care m-au sprijinit, mi s-au întins, m-au ridicat când eram la pământ!!!
Să apreciem mai mult și să criticăm și să judecăm mai puțin, dragi cititori!Și apreciez în mod special și provocarea care m-a inițiat în aceste exemple de aprecieri bivalente și care a venit de la SISSI ROMÂNIA!