duminică, 5 martie 2017

Mecanisme comportamentale

După cum animalele vânează exemplare mai slabe decât ele și niciodată nu îndrăznesc să le atace pe cele mai puternice sau mai feroce, la fel procedează și oamenii. Lovim mereu în cei buni, asupra lor ne dezlănțuim frustrările și nemulțumirile poate fiindcă ei tac, suportă atacurile drepte și nedrepte, ripostează elegant, fără furia care ne-ar interzice să procedăm și a doua oară identic.
În orice mecanism comportamental, slăbiciunea se simte. Există oameni cu care poți discuta orice, cărora le poți greși nepermis de mult, dar nu te scot din inima lor, iar tu plusezi. Ți se pare că poziția de privilegiat ți se cuvine.
Chiar dacă uneori te rușinezi de răutatea ta și îți promiți că nu se va repeta, când s-a creat precedentul, te trezești lovind din nou cu și mai multă furie...Omul bun devine sacul tău de box.
După orice precedent apare recidiva comportamentală, de aceea bine este să se evite prima dispută la nervi, primul reproș nefondat, tot ceea ce nu-și are rostul între oamenii!
În fața omului bun în sensul deplin al cuvântului nu-ți cenzurezi pornirile primare fiindcă ai impresia că este obligat să-ți ofere empatie, iar acesta chiar este empatic, deși observă că abuzezi de tot creditul sentimental pe care ți-l acordă. Abuzezi fără să returnezi, dar ca să nu te dezamăgească el învestește din nou în tine, riscând să se falimenteze!!!
Viața este un șir întreg de tatonări, de mecanisme comportamentale, de recidive și obișnuințe. Oamenii buni, prada ușoară a vânătorilor, se văd cu ochiul liber, se simt de la 1000 de kilometrii...
Nimic din ce-i omenesc nu-mi este străin, așa că rog toți oamenii  buni de care am abuzat comportamental să mă ierte!