O pâine puțin mai mare ca o nucă trebuia să ne ajungă trei zile și se putea lua numai pe cartelă, pentru o sticlă de lapte stăteam la coadă ore întregi, încă puțin și uitam gustul și culoarea bananelor și portocalelor. La televizor: două ore. Îndoctrinare, îndoctrinare, îndoctrinare!
Mezeluri? Existau pe vremea aceea? În vreme ce tot ce era mai bun se ducea pe mesele conducătorilor iubiți, alimentarele noastre erau pline de conserve de pește, marmeladă și bomboane umplute cu gem, încât ne săturaseeem! În ultima vreme se raționalizaseră și cartofii.
Vorbele trebuia să ni le înghițim nemestecate, dacă nu doream să ne trezim la „Facultatea de Psihiatrie”, locul unde se spălau creierele celor care nu aderau la comunism...
La conducere: activiști de partid având studii cu o clasă, cel mult două mai mult decât trenul!
Și în sfârșit a sosit decembrie 1989, iar jertfa lor, a tinerilor, a eroilor români ne-a mântuit de setea de libertate, de înfometare, de vorbele care ne stăteau în gât.
Pentru belșugul din magazine, pentru două zile libere pe săptămână, pentru posibilitatea de a alege și pentru gustul celei mai fine șunci,Sissi România, se cuvine să apreciem gestul lor, al eroilor revoluției.
Pe movila aceea de trupuri și suflete zdrobite de tancuri, ciuruite de gloanțe se-nalță traiul nostru bun! Au înfruntat armele cu piepturile lor goale și iubitoare, și-au adus la luptă și copii, crezând că nimeni nu se va-ndura să treacă peste suflete nevinovate!
Și chiar dacă se trăgea, se trăgea, se trăgea, ei nu au cedat până nu ne-au oferit libertatea cu prețul vieții!
Cititorule, te rog să fii demn de jetfa lor și să nu ai nostalgii comuniste! Apreciază-i trăind demn, punându-le pe morminte floarea recunoștinței și omeniei!
Și te provoc să-mi povestești despre aprecierile tale, pe care le-ai primit și le-ai oferit!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu