duminică, 5 martie 2017

Eclipsa, doar un prilej

Eclipsa soarelui, un prilej să realizezi cât de greu se trăiește fără lumina acestuia...Oportunitatea de a prețui ceea ce ai zilnic și ți se pare banal.
Durerile de picioare ne fac să protestăm mai zgomotos decât ne bucurăm că suntem autonomi, deplasabili. Numai cei care și-au pierdut picioarele și-ar dori să mai simtă durerea lor! Se pot pierde simțuri, organe, oameni dragi, investiții materiale și spirituale. Eclipsele sunt semnale de alarmă că s-ar putea ca într-o zi să piedem banalitățile indispensabile pentru totdeauna!
Ele sunt periodice și trebuie acceptate ca atare. Există și conuri de umbră ale vieții. Orice ai face nu-ți reușește, dar în acele momente de încercare sufletească: nu-ți lăsa soarele să apună înainte de vreme!
Vremea inactivității vine pentru fiecare, din păcate. Soarele vieții se deplasează pe furate către asfințit, dar îl putem păcăli. Îi putem întârzia apusul. Așa cum există vara sau toamnă târzie, putem păstra soarele tinereții în suflete până când acesta, obosit pleacă la culcare, cufundându-ne în întuneric!
Cum putem să ne întârziem apusul?
1)  Neacceptând că ne-a trecut vremea și că nu mai putem schimba nimic în viață. Au fost oameni care au dat admiterea la facultate și au reușit la 70 de ani!
2) Să nu ne automarginalizăm considerându-ne prea bătrâni pentru a fi fericiți! Fericirea nu are vârstă.
3)  Să ne înconjurăm de oameni optimiști, sinceri și buni, să nu ocolim compania tinerilor și a copiilor! La nevoie să dăm în mintea lor. Este atât de frumos să ne putem juca la 60 de ani ca la 6!
4) Să ne autorăsfățăm, fără să devenim ridicoli! Nimeni nu se va gândi la noi, dacă ne autodisprețuim.
 Să ne acordăm timp și șanse, să nu spunem: „Eu niciodată nu sunt în stare să...”
5) Să folosim creativ orice lecție de viață, oricât ar fi de dureroasă!