Aventurile celor doi Ștrumpfi prin oraș

Doi Ștrumpfi în satul bunicilor.

-Să mă duci la râu, spune ștrumphul cel mic și să-mi faci un foc pe malul apei. Eu pescuiesc, iar tu-mi frigi peștii. (Peștii sunt cerculețele pe care el le ia tacticos cu degetele micuțe din vârful undiței, un băț improvizat, le pune în găleata invizibilă, apoi mi le aduce la foc). După ce mâncâm, pornim în aventură prin pădurea interzisă.
Astăzi voi fi iar ștrumph șef, șef doar cu numele. Să fii ștrumph șef este cea mai mare responsabilitate din lume! Trebuie să mă prefac că văd ceea ce nu văd și să aud ceea ce nu scoate un zgomot. Să fac o magie, să mă dau de trei ori peste cap, iar din piatră seacă să scot suc, să storc pietrele și să iasă acadele.
Ștrumphul cel mic profită că se află în compania ștrumpfului șef și amândoi radiază de fericire când scapă de ochii vigilenți ai părinților... Ștrumphul cel mare, adică ștrumphul șef, nu vrea să-l dezamăgească pe ștrumphul cel mic, adică pe ștrumphul șef peste șef, de aceea uneori mai ia și decizii greșite...
-Ți-am spus să-mi cumperi Cola. Nu te spun. Destul că ei nu-mi dau. Vrei să mă pedepsești și tu?
Astăzi vii cu noi la București să mergem împreună la film! Este 31 martie 2017 și vreau să văd Strumpfii: Satul Pierdut!

Ștrumphul cel mic este ca o adiere de primăvară pentru mine, ca o livadă în care înflorește viața. Îl dezmierd, închid ochii și-i savurez mirosul proaspăt de inocență care mă liniștește.
-Știi că tu nu ai voie să îmbătrânești, să te îmbolnăvești, să fii săracă, dar mai ales să mori, îmi spune pe un ton grav? Tu trebuie să te joci toată viața cu mine, să mă duci la film, să-mi cumperi dulciuri și jucării și să mă duci în parc când voi fi la liceu. Da, da, să vii cu mine, să ne plimbăm, să-mi spui povești inventate de tine și să hoinărim prin oraș.
-Ei, Matei, când vei fi la liceu, vei ieși cu fetele în parc: cu iubitele tale, cu prietenii.
-Și ce, ești geloasă? Nu poți să vii și tu cu noi???
-Voi vă veți ține de mână și vă veți săruta, iar eu voi fi în plus, îi spun!
- Îți spun un secret. Să știi că sunt îndrăgostit de o fată dintr-a opta. Ieri am sărutat-o, dar nu pe gură, că nu am avut tupeul, ci doar pe spate!

Cu Istețul prin oraș

Cu flori de piersic în obraji, cu copilăria în pletele-i negre, cu infinite speranțe de fericire în priviri, Istețul mă prinde de mână.
-Fără magazine de haine astăzi, îmi spune categoric! Lasă că știu eu cum ești tu. Intri în 20 de magazine, te holbezi la toate fustele, rochiile și bluzele, ba mai și probezi și s-a dus ziua noastră în oraș!
-Doar 10 minute, Matei.
-Să nu aud. 10 minute înseamnă 20 de ore la tine. Facem așa: mergem la film pentru copii. (S-a oprit o clipă din plan și m-a privit, în timp ce găsea o soluție să iasă din încurcătură.) Da, astăzi și tu ești copil. Apoi mâncăm și poate îmi dai și mie o guriță de frappé că tare este bun și nu te-am spus niciodată când m-ai lăsat să gust și mă duci prin magazinele de jucării. Nu te lasă inima să nu-mi cumperi una nu este așa? Tata mi-a dat grijă să nu te chelesc de bani și să aleg una de 50 de lei, dar tu îl suni și-l rogi frumos să ne lase să venim acasă cu una mai scumpă! Ce lego să iau eu cu 50 de roni? Am strâns 250 de roni. Ce, tu ai bani mai puțini decât un copil?
-Păi nu spuneai că astăzi sunt copil și eu?
-Ești copilul care plătește.

Prinde un ștrumph și bagă-mi-l în buzunar!

Matei este captivat de filmul de animație. Se ridică de pe scaun și întinde mânuțele să prindă unul și să-l bage-n buzunar. Ia floricele și le întinde și lor, ba vrea să le deau și suc să bea.
-Prinde unul și bagă-mi-l în buzunar, te rog, sunt așa de drăguți!
-Am prins, Matei, îl am aici în palmă. La plecare ți-l pun în buzunar, îi spun.
Am primit un ștrumph micuț în același timp cu biletele, dar nu i l-am arătat să-i fac o surpriză.
-Să nu se termine niciodată, îmi spune rugător!
Sala este răsfățată de rîsete cristaline de copii. Molipsiți de veselia lor râd și bunicii sau părinții care-i însoțesc. Când animația s-a terminat și s-au aprins luminile s-a auzit oftatul simultan al zecilor de spectatori.
Ieșim. O vreme, Matei tace. Tristețea se abate asupra lui ca ploile de vară care vin din senin și pleacă din senin.
-Vreau și mâine, îmi spune! Te rog! A fost așa de amuzant și captivant.
Bagă degetuțele în buzunarul de la haină și iese cu ele la lumină ducând ceva:
-Nu s-a topit bomboana în buzunar ca data trecută, ci chiar mi-ai băgat un ștrumph în buzunar. Venim și mâine să mai prinzi unul? Până atunci, hai să-i dăm să mănânce ștrumphului și să-i cumpărăm o jucărie!
Trei ștrumphi s-au pierdut în oraș o zi pentru Spring SuperBlog 2017...