Copil rugând pe Moș Crăciun să-l ducă-n Rai...

În trupul firav pâlpâia anemic fărâma de viață care-i mai rămăsese. S-a născut bolnav, așa că durerile l-au chinuit de la naștere, spitalele i-au ținut loc de parc și de teren de joacă, intervențiile chirurgicale au devenit la fel de obișnuite ca un drum la magazinul de jucării făcut de copiii sănătoși să-și aleagă o jucărie!
De multe ori făclia palidă s-a stins pentru moment. Doctorii s-au alarmat, părinții au plâns, aparatele i-au chinuit din nou trupul până l-au readus la viață...
Nicăieri nu se putea citi atâta tristețe într-o privire senină de copil ca în a lui! A auzit vorbindu-se de moarte și îi este frică, deși nu spune asta să-l audă părinții. Știți cât de cumplit poate fi să suferi de când te naști? Adulților, blestemați când neputerile și boala pun stăpânire pe trupul vostru la bătrânețe, dar să te naști pentru a suferi???
Știa că va muri și se temea să nu moară înainte de a-l primi pe Moș Crăciun. Citindu-i dorința, familia și cei care-l îngrijeau i-au scris Moșului să vină mai devreme de dragul lui.
Moș Crăciun avea ochii plini de lacrimi când i-a oferit cadoul.
-Îl desfac mai târziu, a spus copilul! Nu vrei să mă iei în brațe să vorbim?
-Voi veni să te văd și la anul și îți voi aduce alt cadou, mințea cu lacrimi în ochi Moș Crăciun.
-Moșule, bine îți șade ție să mă minți? Te-am chemat să te rog să te duci repede la porțile Raiului și să mi le deschizi! Măcar acolo să fiu fericit.
Și nici nu a apucat Moșul să se ducă să deschidă porțile Raiului căci copilul și-a luat zborul...
A murit în brațele lui, fără să mai aibă timp să-și deschidă cadoul!!!