Se-ntâmplă ca atunci când întâlnești oameni minunați să rămâi mut de uimire.
Este ora 19, 18. Seară de iarnă, cu o săptămână înaintea Crăciunului. S-a înserat. La poartă sună o mașină.
Ies să văd cine este. Să fiu sinceră până la capăt, sunt puțin morocănoasă că sunt deranjată la ora asta.
-Bună seara, mă salută o voce veselă și generoasă!
Răspund la salut.
-Dumneavostră sunteți S.E?
-Da.
-Ați primit un plic care a venit la mine. Vă rog să mă scuzați că mi-am permis să-l deschid. Ați participat la un concurs și ați câștigat un Memory stick, spune înmânându-mi plicul pe care ar fi putut să-l oprească fiindcă expeditorul notase greșit comuna. Să vă bucurați de roadele muncii dumneavoastră!
Mi l-a întins simplu și a plecat. Nici nu am avut timp să-i mulțumesc cum ar fi trebuit, fiindcă gestul m-a copleșit.
A investit timp, combustibil, efort ca premiul să ajungă la mine, deși dacă l-ar fi oprit nu aș fi aflat niciodată!
Un om frumos, m-a uluit la ceas de seară prin onestitatea sufletului său.
Probabil se numește Stan Elena ca și mine și este din Drajna de Jos.
Sunt convinsă acum, când scriu că oamenii minunați din jurul nostru sunt cele mai consistente premii pe care ni le oferă viața!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu