Mulți oameni când dețin puterea își schimbă complet comportamentul crezând că isteriile și impunerea propriei voințe, în mod rațional sau nu, înseamnă autoritate. Tot ceea ce puteau masca înainte de oportunitatea de a conduce este exteriorizat când norocul efemer le surâde. În acele clipe puterea îi orbește, încât au impresia că o vor deține veșnic. Grosolănia domnește în toată „măreția ei”. Aspectele sale sunt nedrepte și dureroase pentru cei din jur și vor fi viitoarele ziduri între cel care va pica așa ca din cer și cei pe care i-a asuprit...
Nu există scuze pentru deținătorul puterii transformat în balaur, fiindcă avem modelul divin. Dumnezeu, deținătorul puterii absolute, o canalizează permanent spre binele omenirii, spre salvarea ei! Creatorul nu ne obligă să-L urmăm, să-I slujim și să nu-L contrazicem, dar șefii noștri o fac uneori având impresia că sunt mai presus de providență.
Șefi umani există și avem privilegiul să ne îndrume astfel de oameni, din păcate mai rar, dar există și șacalii devoratori de tot ceea ce însemnă bun și frumos, șerpi veninoși care din prisosul de venin aruncă pretutindeni dușmănie și teroare. De la cultul personalității, la anularea muncii cinstite a celorlalți nu se dau înapoi de la nimic!
Puterea se transformă în grosolănie atunci când capul este gol, iar sufletul uscat! Un caracter puternic nu poate uita că totul este trecător, că funcțiile astăzi sunt, mâine se pierd, iar amintirile dureroase se șterg greu din minte...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu