Prin suferințe de momente trecem cu toții: de la dureri ușoare de cap, la cele ascuțite de măsele care se răsfrâng în tot corpul. Ți se pare ciudat că te doare o măsea, iar junghiul durerii îl simți și în vârful degetelor de la picioare...
Este o ciudățenie a corpului ca durerile să se acompanieze una pe cealaltă, să-și dea tonul, să-și armonizeze puterile de a distruge liniștea și confortul.
Este mai mare suferința sufletului decât cea a trupului? Poate că da, deoarece ultimul este mai sensibil, dar lucrul cel mai important, în orice relație eșuată sau în eșecurile de orice fel este acela că mai bine rupi o legătură morbidă, acceptând o durere de moment, oricât ar fi de mare, decât să fii dezamăgit toată viața.
Dezvoltând raționamentul putem constata că este preferabil să fi dezamăgit că nu s-a întâmplat ceea ce ai dorit, decât să te macine gândul alegerii greșite care te-a făcut să-ți nenorocești viața...
Durerile de moment vin și pleacă. Ele ne sunt pedagogi adevărați fiindcă ne conștientizează în prețuirea binelui, ne sporesc rezistența fizică și psihică, ne înțelepțesc să le acceptăm.
Suferințele vin și pleacă, dezamăgirea, ca stare de spirit permanentă, determină casarea sufletului.
Durerea de moment se termină, în timp ce jena fizică sau spirituală a dezamăgirii induse sâcâie permanent.
Nu vă impuneți să trăiți permanent cu o durere sâcâitoare! Preferați o durere mare care ia sfârșit și starea de vindecare de după aceea...
Scoateți măseaua cariată din viața dumneavostră pentru totdeuana! Vă va durea mai puțin...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu