joi, 29 decembrie 2016

Unitatea protejată visul oricărui angajat pentru 2017

 Povești de viață nefericite și o soluție


Accidentul

Dacă ar fi știut că excursia de la munte o va lăsa mutilată pentru toată viața, nu s-ar fi dus, dar poate omul să se ascundă într-o capsulă protectoare fiindcă este așa de fragil și să trăiască veșnic? Înainte ca iubitul ei să intre cu viteză în parapet totul s-a înnegrit în jur, apoi s-au albit toate la spital. Mama îi dădea să mănânce cu lingurița, iar ea simțea că-i lipsesc părți din trup. Se simțea ca un omuleț de lego prost asamblat. Nu-și mai simțea mâna dreaptă și piciorul stâng. În vară aștepta să fie mireasă, să poarte cu grație o rochie albă din dantelă, croită pentru zâne și să arunce buchetul, dar el nu a venit la spital, decât să o implore să semneze declarația că nu are nicio pretenție de la el. Se cuplase rapid cu cea mai bună prietenă a ei și i-a dat papucii la telefon. Nu a avut curajul să o privească în ochi și să-i spună că se despart, iar ca rana să fie și mai gravă, i-a pomenit de nu știu câte ori că el nu este omul care să iubească de milă și să se căsătorească din obligație...
Era atâta devotament în gesturile mamei, atâta dragoste dezinteresată că nu a putut să-i spună că preferă moartea, decât să trăiască așa ca o jumătate de om. Marginalizarea începuse deja. Cei care nu o priveau cu milă, se uitau la ea cu repulsie...

Fobiile

Într-o singură zi, i se întâmplaseră mai multe decât putea ea să îndure la locul de muncă! Fusese trimisă la arhiva de la parter să ia niște dosare, iar un șobolan imens a sărit dintre hârtii peste mâinile ei. Și-a atins trupul urât mirositor și plin de microbi de ea. A urcat tremurând cu dosarul, iar șeful a ironizat-o rânjid:
-Puteai să spui că nu ai chef de muncă. Chiar dacă oi fi văzut un șobolan că ai imaginația bogată, nu era un rechin sau un crocodil să te devoreze. Dacă eram eu îi dădeam cu dosarul în cap sau cu pumnul, îl omoram și aduceam dovada!
-Doar nu m-ați angajat aici să omor șobolani, se plânse ea?
Peste o jumătate de oră când se spăla cu apă rece pe față să-și revină, doi-trei colegi neserioși au prins o șopârlă în curte și i-au legat-o de scaun.
Cert este că a ajuns la spital fiindcă șeful o concediase pe loc, deși locul acela de muncă arăta ca o cocină...Nici nu mai știa exact ce s-a întâmplat, cum a reacționat la fobie, apoi cum s-a manifestat criza depresivă, cert este că a ajuns în același salon cu fata frumoasă care abia scăpase din accident.

Informații despre Unitatea Protejată

În salonul acela, locul de condamnare la marginalizare, se legase o prietenie frumoasă, fiindcă loviturile vieții fuseseră asemănătoare. Femeile fuseseră părăsite de iubiți, rămăseseră fără loc de muncă și nu mai erau perfecte.
-Dacă tocmai cei dragi te înjunghie când ai nevoie de ei, ce pretenție poți avea de la ceilalți, se întrebau ele una pe cealaltă?
-Trebuie să le arătăm că suntem puternice și că nimic nu ne învinge! Vom reuși, ne vom angaja, ne vom găsi bărbații care să ne merite și să ne prețuiască pentru sufletele noastre bune, se încurajau reciroc.
O asistentă deschise ușa:
-Fetelor, cei de la UNITATEA PROTEJATĂ DDD fac recrutări dintre cei care se externează, Dacă sunteți interesate vă trec pe listă să participați la interviu!
Au crezut că este vorba de o firmă care se ocupă cu desfacerea produselor anticoncepționale sau cosmetice, dar cu toate acestea au acceptat.

-NOI FACEM DEZINFECȚIE; DEZINSECȚIE ȘI DERATIZARE TOTALĂ, așa i-a spus reprezentantul companiei, care recruta personalul cu dizabilități din spitale, întinzându-i zâmbind mâna.

Fata care-și pierduse dreapta în accident a fost tentată să-i întindă ciotul, apoi i-a întins mâna stângă zdravănă, privindu-l în ochi:
-Ar fi minunat dacă ați putea nimici și prejudecățile despre oameni, spuse oftând!
-Le puteți ucide dumneavoastră cu determinare, dacă doriți asta, spuse el. 
Începu să-i explice cu răbdare că ei angajează persoane cu dizabilități care să facă parte din echipele de dezinfecție, dezinsecție și deratizare, alături de  persoane normale. Îl auzea ca prin vis și îi plăcea ce-i spune:
-Aveți garantat dreptul la muncă. Nimeni nu vă poate lua dreptul de a câștiga cinstit pâinea, de la intrarea în vigoare a Legii 448/2006. Unitățile cu cel puțin 50 de angajați au obligativitatea să integreze în câmpul muncii 4% din numărul total al angajaților persoane cu handicap, în caz contrar vor plăti la buget suma ce reprezintă jumătate din salariul de bază pe economie înmulțit cu numărul de persoane cu dizabilități pe care trebuia să le angajeze. Există și posibilitatea ca firmele sau companiile să semneze contract cu unitățile protejate autorizate în suma echivalentă care ar trebui virată la buget.
-Doamnă, vă oferim un post la firma noastră de deratizare îi spuse reprezentantul celei de-a doua candidate.
Ea roși ușor. Vorbea de funie în casa spânzuratului.
-Domnule, știți, eu tocmai am avut o depresie cauzată de fobii deoarece la firma unde lucram viespile, șobolanii, șoarecii erau la ei acasă.
El îi explică faptul că va fi ajutată să se vindece de fobii, să treacă peste prejudecăți și să trăiască normal. 
De-atunci ele s-au integrat în societate frumos și se află în slujba omenirii: salvând persoanele alegice la veninul de albine, distrugând rozătoarele ce pot transmite peste 70 de boli și pot distruge instalația electrică, pereții sau documentele importante și punând pe fugă reptilele...