luni, 26 decembrie 2016

Viața curge


Gândesc unii că fără ei viața altora încremenește. Universul se oprește din legile sale, iar dacă ei dispar, totul se prăbușește...
Nimeni, dar absolut nimeni nu este de neînlocuit. Viața curge frumos, răni dacă au fost s-au vindecat, nedreptăți dacă au fost s-au estompat.
Să te gândești la trecut cu furie reprezintă o pirdere de timp. Tot ce a fost are doar virtuți pedagogice.
Viața curge frumos peste timp și întâlnește alți omeni și alte oportunități, iar dacă încerci să faci un baraj de acumulare al trecutului, să nu te miri dacă la prima încercare va ieși din matcă!
Viața curge, dacă ai înțelepciunea să o lași să treacă peste clipe, încercări, reușite și eșecuri.
Apa stătută nu va fi niciodată la fel de limpede și de curată cum este cea care saltă peste pietre.
Pietrele trecutului să fie lăsate în urmă pentru că zările viitorului așteaptă să fie cucerite.
Nu stă lumea-ntr-un fecior, nici într-o fată sau o nevastă, într-o profesie sau într-o funcție.
Pierderile ireversibile, în ordinea importanței lor ar fi: cei dragi, sănătatea, viața, sufletul și rațiunea, stima de sine.
Restul este o umbră a ceea ce a fost. Rămâne într-un colț, iar praful uitării o va acoperi!