Empatia mi se pare a fi suma tuturor sentimentelor pozitive pe care un om le poate manifesta față de semeni.
Omul empatic nu umilește niciodată fiindcă înainte de a comite derapajul comportamental are capacitatea de a evalua obiectiv urmările acțiunii sale. El știe ce înseamnă să marginalizezi, să discriminezi și să etichetezi. Empatia este o dovadă a tăriei de caracter și o certificare a faptului că viața și-a predat eficient lecția.
Și generozitatea este un derivat al empatiei fiindcă ajungi să decizi singur că dacă ai două cornuri sau două pachete de șervețele este frumos să-i dai unul celui care nu are.
Ai capacitatea să te așezi în locul lui și să-l auzi ce spune în gând în momentul în care vede că tu ai mai mult decât consumi, iar el nu-și permite strictul necesar.
Omul sclipitor spiritual înțelege limitele intelectuale ale celor cu care vine în contact și nu-și va permite să facă niciodată glume despre capacitățile de memorare sau de concentrare ale cuiva.
Empaticul nu râde când vede hainele tocite sau cârpite ale unei persoane fiindcă are capacitatea de a se transfera emoțional în sufletul celui lipsit!
Sărbătoarea Crăciunului are la bază iubirea, iar dragoste adevărată fără empatie nu se poate!
Divinitatea a simțit ceea ce simte omul mărginit de aceea ne-a dat daruri veșnice, de preț: Un Fiu ceresc care să se nască pe Pământ, să trăiască asemenea oamenilor și să fie jertfit pentru păcatele noastre.
Dumnezeu a văzut murind pe Unicul Său Fiu, acceptând durerea pentru a ne salva pe noi, deși printr-un gest sau un cuvânt ar fi putut opri totul...
Vine Crăciunul, iar adevăratul post al sfințeniei din acestă perioadă este în mod cert și empatia!
Să fim sclipitori spiritual, să deprindem capacitatea de a ne pune în locul celuilalt înainte de a-l răni sau nedreptăți!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu