Viața oricui este un câmp de luptă în care se dau aprige bătălii. Uneori pierdem totul, absolut totul și trebuie să o luăm de la zero. Jumătate din viață este dedicată devenirii. Construim cariere, case, familii, dar este posibil ca o forță din afară să vină și să năruiască totul, așa că sunt norocoși oamenii care reușesc să se oprească din construit și să se bucure puțin de ceea ce au dobândit.
Când școlile sunt absolvite, serviciul stabil, casa gata, veniturile mulțumitoare se instalează ușor-ușor bătrânețea. Junghiurile, urâțirea progresivă, ramolirea anulează tot ceea ce s-a acumulta prin eforturi supraomenești în procesul devenirii.
Uităm lucruri esențiale, suntem marginalizați, lăsați în părăsire când avem mai multă nevoie de suport fizic și material.
Este ca și cum am urca pe vârful unui munte, iar când am ajuns acolo nu putem rămâne decât foarte puțin să admirăm priveliștea, fiindcă suntem obligați să coborâm.
Prinși în devenirea noastră încrâncenată uităm să trăim și să ne bucurăm. Ne transformăm în roboței care nu-și fac timp să-și bucure sufletele, să le hrănească după cum merită cu frumosul, ci sunt setați pentru muncă și acumulare de bunuri...
Viața omului este o cursă de viteză între devenire și declin. Să nu uităm asta și să ne oferim clipe unice de fericire!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu