vineri, 23 decembrie 2016

Respingerea noului constructiv înseamnă îmbătrânire

Tinerețea spirituală înseamnă suplețe a gândirii, acceptarea noului constructiv, înlăturarea din vocabular a expresiei zaharisite:„Pe vremea mea...”
De bătrânețea fizică nu scapă nimeni, dar cei care-și păstrează sufletul suplu, câștigă măcar simpatia mai tinerilor parteneri de scenă. Un om în vârstă este considerat „expirat” când acreala îi cuprinde ființa, când nu găsește nimic de admirat la noua generație și consideră că tot ce este bun și frumos începe și se sfârșește cu modul său de viață. Nimeni dintre muritorii de rând nu este deținătorul adevărului absolut, tocmai de aceea  greșelile omenești există, unele fiind de-a dreptul copilărești.
Nu poți să rămâi ancorat în trecut, să proclami valorile sale ca fiind singurele valabile, mai ales când acestea devin învechite. Cu puțină inteligență, un bătrân suplu-n gândire se folosește de brațul celor tineri pentru înfăptuirea dorințelor sale.
Tinerețea spirituală oferă puterea acceptării vârstei biologice și înțelepciunea înfrumusețării vieții personale și a celor din jur, în orice etapă a existenței.
Nu este suficient să te uiți încordat în oglindă și să decretezi că nu vei îmbătrâni niciodată, ci trebuie să duci o luptă acerbă cu mentalitatea, să smulgi din rădăcină egocentrismul și autosuficiența, să accepți concurența intelectuală cu brațele deschise.
Chiar dacă ești „Domnul Goe al minții” și bați din picior în timp ce urli că tu ești cel mai deștept, atitudinea dovedește contrariul. Întotdeauna se cade să acceptăm prezența unei inteligențe superioare nouă, ea poate țâșni de cele mai multe ori de unde nu ne așteptăm...