Propuneri colaborare

Propunerile de colaborare le puteți trimite pe adresa de e-mail:
elenalarisastan@yahoo.com.

luni, 12 septembrie 2016

Literatura, prima dragoste

ELENA STAN (Drajna de Sus / Prahova) - PREMIUL II la Concursul International "MEMORIA SLOVELOR", editia a II-a, 2016 - Sectiunea DRAMATURGIE
Povești epileptice
(monodrama)
Bărbatul (scaunului din fața sa): De ce nu te-nchini în fața mea, netrebnicule? Sărută-mi poala hainei și îngenunchează căci sunt regele tău! Recunoaște-mă de stăpân! Repetă după mine:„Mărire ție, Luminate Rege!” Taci? Te-mpotrivești prin tăcere? Am să poruncesc să ți se taie capul.
Știu. Vreți să mă dai jos de pe tron și să te urci tu, fiu de cățea. (Arătând spre fereastră): Ai complotat cu nevastă-mea, fiindcă mi-ați pângărit patul când eram pe câmpul de luptă. Eu eram gata să-mi dau viața pentru țară, iar voi făceați copiii palatului să asculte pe la uși și să se uite pe gaura cheii. Mi-a ajuns la urechi mârșăvia voastră, iar într-o zi am vrut să plec din mijlocul bătălie, apoi mi-am zis că pentru... o pizmă nu se cade să fie subjugată o țară... (Prinde scaunul cu putere și-l aruncă în fereastră, iar cioburile îi intră în mână și se umple de sânge.)
V-am ucis. Trădarea se plătește. Am mâinile pline de sângele vostru. (De-afară se aude sunând o goarnă de jucărie).
Bărbatul (cu glas de tunet): Mă cheamă la război! Nici nu pot să stau la masă în liniște că trebuie să mă ridic să apăr țara. Abia mi-am eliminat dușmanii, iar când să mă bucur, începe lupta. (Adresându-se pereților): Să nu mă plângi, popor răbdător! Mă voi întoarce viu ca de fiecare dată, rănit fizic și sufletește, dar viu. (Mesei rupte din lemn): Ducesă, te-am luat de nevastă, deși ești știrbă și bătrână, gândindu-mă că tu nu mă trișezi. Fii cuminte și așteaptă-ți bărbatul! (Se așază pe un scaun directorial vechi și merge balansându-se cu acesta ca și cum ar călări): Tâgâdâm, tâgâdâm, tâgâdâm...Du-mă la luptă, căluțule că te-am hrănit cu jăratec. Privește cât de numeroși sunt dușmanii, iar eu sunt singur, doar cu tine, căluțul meu! Soldații mei cei lași au fugit și m-au abandonat pe câmpul de luptă.
(Camera este plină de sticle goale, iar bărbatul ia resturi de la scaunul de lemn pe care l-a aruncat pe fereastră și sparge sticlele): Doamne, câte cadavre! Cum de mi-ai dat atâta putere, Mântuitorule? Am promis poporului meu că mă voi întoarce viu acasă, iar baba de nevastă-mea mă așteaptă. Un bărbat ca mine ar putea avea cea mai frumoasă fată de pe planetă. După ce termin bătălia o pețesc pe Miss Univers. (S-a răsturnat calul directorial, iar bărbatul îl mângâie și plânge deasupra lui): Ah, calul meu, calul meu! Te-au ucis netrebnicii și m-au lăsat pe jos. Cum mă voi întoarce la regatul meu? ( După ce abandonează scaunul directorial sparge toate sticlele scoțând sunete de războinic. Se uită în jur și se urcă pe un bidon mare de plastic): Un măgăruș. De unde ai răsărit, frumușelule? Marele războinic să se-ntoarcă victorios pe un măgar??? Ei, lasă! Mai măgari vor fi cei care vor râde! (Un ciob din sticlele pe care le lovește sare și i se înfige în frunte): Nu numai că ești măgar, dar ești și parșiv? Dai cu copita în fruntea celui care te conduce și te hrănește? Ieși afară, măgarule! Afarăăă! Afarăă cu toți măgarii din țară!!!
Bărbatul( Cade și are convulsii. Își revine după câteva minute și se ridică.): Fiindcă am dat afară toți măgarii din țară am rămas singur! Doamne, ce dezastru în casa asta! Geamuri și sticle sparte, scaune rupte sau răsturnate, praf și noroi peste tot, iar eu sunt singur. Urlă durerea în mine și nu am cui să spun. Pereții s-au transformat în peșteră aruncându-mi ecoul în propriile urechi.
Dau un regat pentru o nevastă! (Îngenunchează în fața patului): Dezdemona, astăzi iubirea fața de tine mă îngenunchează. Ți-am adus un buchet de trandafiri și un inel cu diamante. Ne iubim de copii. De ce om fi pierdut noi timpul? Vrei să fii soția mea? Să nu spui nu! (Uitându-se în oglinda mare a șifonierului): Rușine! Rușine! Rușine! Eu te-am iubit în tăcere, iar tu ai un amant! (Figurii din oglindă): Domnule, neîngrijit mai ești! Barba îți atârnă în dezordine pe piept, părul ți-este nepieptănat, hainele soioase și rupte, fața ți-este brăzdată de riduri, iar dumneata vrei să te însori! Ascultă-mă pe mine, nu te ia nici dracu! Iartă-mă, Dezdemona, sunt sigur că tu nu ai putea să te încurci cu unul ca el, dar pentru că ne-a dezonorat și se uită urât la mine și îmi arată pumnii, îl provoc la duel!
(Începe să cânte):„ Femeia te ridică, femeia te coboară
Femeia îți dă viață, femeia te omoară
Femeia e un înger, femeia e un drac
Femeia te face, bogat sau sărac”
(Ridică ochii spre cer înfricoșat): Doamne, nu mă pedepsi pe mine după manelele pe care le ascult!
Bărbatul (amenintând imaginea din oglindă cu un scaun de lemn): Măă, cere-ți scuze iubitei mele în acest moment sau îți crăp capul ăla sec! Ce tot îndrugi acolo? Nu mi-e frică de pușcărie. A devenit școală de literatură. Scriu două-trei cărți, ies înainte de termen și tot te omor! Nu se spune „cere-ți”, ci cere-i??? Și crezi că din cauza asta nu sunt parlamentar până acum? Pe lângă „succesuri” și „almanahe„, „cere-ți scuze„ este mic copil, copil mare ce ești!
Ba nu. Sunt chiar parlamentar. Nu mai vreau nevastă, nu am voie să provoc la duel, ci trebuie să țin un discurs politic. Sau mai întâi dorm în fotoliu, cum fac ei? Lasă că știm noi la ce site-uri deocheate se uită în timpul ședințelor, încât bilele albe sau negre li se par ...Asta cum îi spune?
Nu se cade să vorbesc vulgar. Întâi discursul și apoi mirul și rugămintea în genunchi să nu mă dea pe mâna justiției și să nu-mi ridice imunitatea.( Adoarme sforăind și balansând capul și într-o parte și în alta, apoi sare deodată speriat.)
Bărbatul: (unui ziarist închipuit) Ce mă zgâțâi, domnule așa? Oi fi dumneata ziarist, găozar împuțit ce ești, dar eu am imunitate, ce parlamentul meu! Fiind alesul poporului decid când sunt obosit și când sunt odihnit. În loc să dorm în patul meu, dorm pe fotoliul în care m-ați trimis voi să stau. Asta spune totul despre simțul datoriei. Țară nerecunoscătoare, popor de tirani! Voi crucificați elitele. (Se ridică din pat și se îndreaptă cître chiuveta prăfuită din cameră. Se ține cu ambele mâini de ea, în timp ce rostește un discurs către un public închipuit):
De la tribuna acestui Parlament, mă adresez poporului, bravului popor care m-a ales și pentru care mi-aș scoate inima din piept, dar nu este cazul! Dragi concetățeni, nu votati parlamentari care fac „hotele”!
După cum v-a învățat președintele nostru, când vreți să aflați lucruri despre Herodot, păpădie sau salată, căutați pe „Gogăl, goagăl, gagăl”. Piu, Drace, așa este când știi prea multe limbi străine și faci două facultăți după Revoluție! Nu mai știi bine românește. Am atât de multe lucruri să vă spun...„ Vă dau un citat de un copil de 12 ani: este foarte ușor să nu îți fie frică când ai curaj. Mie mi-a plăcut citatul asta din copilul asta de 12 ani, mă reprezintă. Exact pe înțelesul unui copil care vrea să exprime o naturalețe.” Băieții ăia care nu muncește să pună mâna pe niște almanahe!
Cât despre mine, sunt cel mai bun din partid, domnule, căci nu am uitat regula: La PSD dacă nu ești bun, te ejaculează. La toate punctele importante ale discursului meu politic adaug că în ultimii cinci ani este anormal să mergem cu mașinile și cu transportul în comun care mergem.
Acesta a fost discursul meu pe persoană fizică care este! Vă rog să nu mă aplaudați până la sfârșitul ședinței!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu