Omul care se lasă dominat de nefericire este nenorocit din naștere. Chiar și într-o zi perfectă, el spune cu reproș:„Prea cald, prea bine, prea frumos! M-am săturat de liniște, m-am săturat de monotonie! Aici nu se-ntâmplă nimic!”
Dacă în perioadele bune ale vieții, nemulțumitul evaluează negativ situația, ce va spune când trupul tot îi va fi o rană, când nopțile îi vor părea nesfârșite, iar dinții îi vor sta într-un pahar înainte de culcare?
-Sunt tânăr, dar nu am bani, am auzit această replică de sute de ori spusă printre suspine!
Tinerețea este cea mai mare bogăție din univers, dacă este păstrată cu grijă și animată de ambiție constructivă. Un tânăr mai are șansa de a face bani, un bătrân cheltuiește pe medicamente și remedierea sau păstrarea sănătății ceea ce a reușit să strângă. Nu trebuie să dăm ziua cu soare și forme disimulate de bucurie pe cea cu nori, furtună sau ninsoare nădăjduind că vom sta numai la adăpost. Toate vin la vremea lor, iar nemulțumirea ne seacă din interior, în timp ce detașarea face front comun cu noi susținându-se să luptăm cu demnitate și să învingem sau să fim învinși în picioare și să acceptăm viitorul...
Să nu spunem niciodată cu reproș: „Prea cald, prea bine, prea frumos, căci situațiile se răzbună!”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu