Cârcotașul clevetește în special când se consieră el nedreptățit, adică este obligat să stea undeva în spate, când merită de fapt primul loc...Din conul de umbră în care se află nu se oprește din tranca-fleanca, de aceea ar trebui scos la lumină.
Dați-i cârcotașului ceea ce merită! Scoteți-l în față să vadă cât este de greu și să învețe să-și țină gura păcătoasă. Să-și clevetească propria neputință de a fi primul și de a-și potrivi pasul cu superiorii care-i cer tot ceea ce se poate cere. Să-și plângă de milă în loc să-i bârfească pe alții. Să-și pună mintea la contribuție pentru a-și îndeplini sarcinile, nu să se dovedească neîntrecut în rele și injurii.
Oamenii adevărați își găsesc singuri ocupații plăcute, ocupându-și constructiv mintea, dar clevetitorului este necesar să i se ocupe timpul și să i se folosească bruma de inteligență prin măsuri care vin de sus, altfel va lua pe toată lumea la rând aruncând și în proprii părinți cu vorbe de ocară...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu