luni, 5 septembrie 2016

Rochia argintie stimulează imaginația.

-Vino, te rog, mă cheamă mama! Astăzi vei purta rochița argintie. Ruptă din zăpezile iernii și din razele lunii vei fi!
Oftez. Jucăriile mi-au rămas mici, cresc, iar copilăria se depărtează ușor de mine. Mama este iar tânără și frumoasă, nu are părul alb, fața ei este fină, iar picioarele nu o dor. „Doamne, te rog, să nu-mi rămână niciodată mică rochia argintie!” Rochia este elixirul tinereții mamei. Câtă vreme o am și o pot purta, am siguranța că nimeni și nimic nu ne vor despărți.
Mă uit în oglindă, iar oglinda îmi spune:„Ești cea mai frumoasă din țară cu rochița aceasta elegantă, fetiță!”

Sunt Albă ca Zăpada, deși am cea mai bună mamă din lume. Personaj de basm, aleg doar scenele care-mi convin. Sunt adorata piticilor, iar împărăteasa dorește să mă distrugă, fiind geloasă pe frumusețea și pe rochia mea. Orice fată așteaptă un prinț salvator, dar dacă vine acum, nu mă va lua în rochia acesta de copil...
Mă duc la primul bal cu rochia mea argintie, iar prințul mă urmărește pe scări să-mi ia pantoful pierdut. Își dorește o soție ca mine? O soție-copil?
Mângâi în neștire rochia argintie și-mi cad primele lacrimi fierbinți pe ea...
-Ți-am comandat-o pe Ninina.ro, aud glasul mamei, care observă cum scotocesc în valiza timpului. Mă bucur că ai decis să o păstrezi toată viața!
În rochia argintie se află tone de imaginație și amintirea conservată în duioșie a oricărui copil...