joi, 29 septembrie 2016

Monodrama: „De ce trebuie să veniți la teatru”


Teatrul (dezamăgit): De ce cred oamenii că eu nu am suflet, când reunesc sute, mii de spirite în jurul meu? De ce m-au vândut și m-au renegat și au uitat atât de repede îndemnurile cărturarilor:„V-am dat teatru, vi-l păziţi / Ca un lăcaş de muze; / Cu el curând veţi fi vestiţi / Prin veşti departe duse.// Cu el năravuri îndreptaţi, / Daţi ascuţiri la minte, / Podoabe limbei noastre daţi / Cu româneşti cuvinte!”
(Revoltat): Au trecut aproape 300 de ani de la aceste îndemnuri. Ceea ce străbunii au ctitorit cu trudă este dărâmat acum de nepăsarea față de cultură. Mă doaare! Doare așa de rău că se-nalță coloși din sticlă și din metal pentru birouri, că sunt alocate fonduri de la buget care se scurg în diverse buzunare, iar slujitorii mei sunt alungați din locații cu bulină roșie sau își desfășoară activitatea pe scene și în săli împrovizate!
Numai pentru mine nu se găsesc bani. Poate deranjez arătând cu degetul defectele voastre, dar doresc să vă salvez de a vă irosi permanent în erori!
Pentru posturile naționale de radio și televiziune s-a găsit o soluție: plata unei taxe incluse în factura de la Electrica, numai pe mine nu mă susține nimeni...
Slujitorii mei au pensii de mizerie. Fiindcă au trudit pe altarul artei, memporând texte kilometrice îi condamnați la uitare. Îi mai aplaudați doar când ies de pe scena vieții...Popor nerecunoscător! Nu vi se pare că este prea târziu atunci??? Ați uitat că Emil Hossu a murit pe scenă, la 70 de ani, în timpul repetițiilor?
Teatrul (ștergându-și lacrimile) : Apreciați mai mult mall-urile, cluburile și cafenelele, fii risipitori. Eu vă aștept cu drag, am uitat deja toată ingratitudinea. Uite, voi tăia pentru voi cel mai gras vițel și vă voi pregăti un ospăț pe cinste! În perioada 10-22 octombrie, 2016 vă aștept acasă, eu, Teatrul Nottara! V-am pregătit Festivalul Internațional de Teatru și mi-am deschis larg ușile casei pentru voi. Bulina roșie a dispărut, actorii mei au revenit acasă dornici să se pregătească pentru dumneavostră, dragi spectatori!
Nu vă grăbiți să ne acuzați că facem totul pentru bani, amintiți-vă doar că și preotul, pictorul, scriiitorul și actorul trebuie să trăiască. Ei ne oferă hrană spirituală, noi să le oferim pâinea albă pe care o merită.
Haideți să dăm Cezarului ce este al Cezarului!