Aripile naturii se întind peste casele noastre

 Dunărea, femeie aprigă, dar miloasă, se arăta pe după sălcii făcându-i cu mâna:
-Vino, pescar sărac! Ascultă-mă, om al apelor și al deltei! Am o comoară pentru tine. Izolează-ți casa cu stuf și papură din împărăția mea, să ai căldură iarna și să nu mai cheltuiești atât pentru încălzire în zilele geroase! Vezi tu? Iarna este gata să țină șase luni și la noi ca în ținuturile arctice. Valurile mele îți înghit lemnele și îți inundă ograda...
El și-ar fi dat viața pentru valurile acelea, pentru legănatul bărcii sub clar de lună și mișcarea feerică a viului poleită de văl argintiu...A îndrăznit să-i spună și soției cum Dunărea s-a oferit să-i ajute.
-Fugi, de-aici! În loc să iei vată de sticlă, îmi umpli casa de șoareci și șerpi! Știu că-ți pui unghia în gât și nu vrei să cumperi nimic: peștele îl prinzi singur, legumele și fructele le iei din grădină, carnea din lunci, pâinea o frământ eu și o coc pe vatră...Dacă Națiunile Unite ar propune izolarea caselor cu materiale 100% naturale, nu aș zice nu!
„Ce femeie! Nu are încredere în natura noastră, dar nu ar zice nimic, dacă Națiunile Unite ar învăța-o ce să facă în gospodărie...Mâine poimâine va face ciorba de pește după rețeta Națiunilor Unite.”
Peste câteva zile, în timp ce el era la pescuit ea s-a documentat. Națiunile Unite inițiaseră programul „Căldura la îndemână”, prin care oamenii erau învățați să-și izoleze locuințele cu costuri minime și materiale naturale.
„Poate că sunt nedreaptă cu el. În ciuda condițiilor vitrege, locuim pe o gură de Rai. Nu-mi poate izola casa cu petale de mac roșu, de albăstrele sau de trandafiri, dar încearcă să o tapeteze cu fericire și bunăstare și asta este mare lucru”
Ea a citit Manualul pentru reabilitare a locuințelor din zonele joase ale României și a notat ceea ce era mai important: „Iarna, natura ne ia sub aripa ei protectoare, oferindu-ne de vara materiale izolante pentru cuibul nostru: stuf și papură, paie de grâu, coceni de porumb, tulpini de floarea-soarelui și fibră de in sau de cânepă, ori lână de oaie. Mi-ar plăcea să izolăm căsuța noastră dragă cu toate acestea. În iernile aprige să știu că stuful și papura se clatină și suflă aer cald din tavan și pereți, grâul și porumbul ne șoptesc cu mândrie:
-Nu numai că va hrănim, ci și vă încălzim!
În șuieratul vântului să distig clopotele argintii ale oilor și lătratul dulăilor care le păzesc!”

Vedea cu alți ochi dragostea soțului, iar în muzica apelor deslușea divinul...