Călătoria vieții...

Doctorul l-a privit adânc în ochi și i-a spus: „Două săptămâni. Crede-mă ți-aș da ani, luni de viață, dar nu se mai poate! E crud din partea mea să-ți arunc adevărul răspicat în față, dar știu că dorești să fii îngropat alături de părinții tăi, în satul natal. Ai timp să-ți cumperi bilet de avion, să-ți faci testamentul, să-ți iei rămas bun de la cei dragi!”
-La naiba, îți mulțumesc că ești generos, doctore! Înseamnă că ești sigur că avionul nu se va prăbuși cu mine la bord în Atlantic, răspunse ironic!
Era ironia aceea premergătoare despărțirii...Viața peste ocean, la capătul lumii îi biciuise sufletul și organismul. Plecase să se-ntoarcă bogat și faimos și slavă Domnului că era încă un cadavru ambulant, nu-l aduceau în țară în patru scânduri! Își lichidă toate afacerile din țara străină și se hotărâse să călătorească prin România, să-i descopere frumusețile prin ochii celui care nu dorea să mai plece niciodată...
Era bogat, dar în curând avea să devină lefter de viață! „Să mă rog să se prăbușească avionul să scap de ultimele dureri? Este drept față de cei din jur? Perechea aceasta vine să-și petreacă luna de miere în România, copilașul acesta cu păr bălai îmi dăruiește zâmbetul său...”
Cu cât se apropia de România se aprindeau luminile orașului și se stingeau speranțele lui.
La Otopeni ajungeau la miezul nopții. Cum coborî din avion, deveni așa de precaut cu viața lui, încât refuză toți taximetriștii ciocolatii care îl asaltau cu oferte. Nu merita să fie măcelărit și aruncat la gunoi într-o valiză de lemn, așa că rezervase demult o mașină cu șofer la dispoziție de la Transfer aeroport Otopeni.

„Doamne, mi-am risipit decenii din viață cu mâinile amândouă, iar acum cerșesc câteva clipe!”
Șoferul așeză cu grijă bagajele, apoi îl pofti să urce. Mergeau pe bulevard către hotelul de cinci stele, când un sinucigaș îndreptă bolidul către ei pe contrasens. Șoferul trase în ultima clipă de volan, iar conducătorul imprudent intră în gardul viu al parcului.
-O să trăiți o mie de ani, domnul meu, îi spuse șoferul clientului său, am trecut printr-o mare cumpănă în această noapte!
Hotărât să nu-și plângă de milă, răspunse cinic:
-Mai am două săptămâni de viață și vreau să străbat România de la Dunăre, la Prut, de la Timișoara până la Suceava, să-i cunosc și să-i sărut pământul sfânt! Mă puteți ajuta, spunându-mi de unde pot închiria o mașină?
-Închirieri mașini Otopeni, spuse liniștit șoferul. Vin mâine să vă iau de la hotel să vă duc la sediul firmei. Ați fi putut primi mașina la aeroport, dacă v-am fi știut intențiile. Domnule, cura de România vă va face sănătos! Veți trăi o mie de ani!
„Așteaptă un bacșiș de-mi tot spune că voi trăi o mie de ani! Îi dau și fără să mă amăgească...”
Ajuns în camera pe care o rezervase demult, nu putu dormi decât câteva ore. Se trezi și căută pe laptop site-ul recomandat de șofer.

Nu existau taxe ascunse sau plata în avans și se asigura asistență rutieră 24 de ore în fiecare zi. În ofertă se specifica și șofer adițional gratis. Poate că așa era drept, șoferul să conducă, iar el să-și umple sufletul cu România, să-i tragă adânc în plămâni aerul, să-i mănânce roadele, să-i admire frumusețile și să-i prețuiască oamenii.
A hotărât să înceapă de la sud de tot, mai întâi pe orizontală și apoi pe verticală. Marea, Delta Dunării, cu nuferii și valurile dantelate, cu porturile și Câmpia Dunării, apoi Dunărea la Cazane, Podul lui Dumnezeu și pădurea de liliac din Mehedinți.

Locul unde s-a zămislit cântecul:„Dați-mi sticla cu otravă...”

-Mă voi stinge în demnitate, orice ar fi! Voi savura ultima picătură de viață, spuse în timp ce asculta tulburătorul cântec!
-Hei, domnul meu, păi două săptămâni vor trece numai până vom străbate România de-a lungul Dunării și mării, îi spuse șoferul!
A trecut un an de-atunci și continuă să călătorească spre Apuseni, Maramureș, Moldova. I-a scris doctorului și i-a trimis poze din călătoriile sale prin țară.
-Dragul meu, am știut că te va vindeca deplin cura de România, de aceea te-am trimis acolo! Vând tot ce am și mă voi stabili și eu la voi!