joi, 30 iunie 2016

Mentalități vrednice de comuna primitivă


Mașina aleargă asemenea unei săgeți să nu fie topită de caniculă. Doamna din spatele meu numără copiii de pe stradă în gând, dar nu se poate abține și izbucnește:
-S-a mărit alocația, domnule! Ați văzut unul de mânuță, altul în cărucior, om s-a făcut!
Îmi vine să râd, Cea care-și plimba copiii era mama, dar s-a făcut om cu banii din alocație.
-Nimeni nu se gândește la alocație când face copii, o corectez. În plus, cu un copil cheltuiești mult mai mult. Are nevoie întâi de toate de dragoste, apoi de alimente sănătoase, hăinuțe, jucării. Se mai și îmbolnăvesc și atunci trebuie luate medicamente.
Doamna este contrariată de afirmațiile mele:
-Când eram eu tânără, nu erau pamperși, asta este! S-au făcut toate comode, nu mai sunt gospodine!
Începe detaliat să ne spună în ce era ea cu mâna și ce spăla de la băiatul ei care este cât muntele acum și spumegă de furie că s-au inventat pamperșii. Întreg discursul ei se axează pe spiritul gospodăresc și de martir al femeilor din trecut și superficialitatea mamelor moderne care nu mai spală cârpe și nu-și mai țin copiii în scutece. Are și abilități de economist fiindcă poate calcula pe loc valoarea alocației pentru 3-4 copii, ce se poate face cu banii respectivi.
Nu este prima dată când întâlnesc oameni care ar merita să trăiască în comuna primitivă fiindcă reneagă și pun sub semnul întrebării toate descoperirile care ne facilitează viața cotidiană.
Fără să fac publicitate, îi felicit din toată inima pe cei care au inventat: batistele de hârtie, absorbantele și pamperșii (mă refer și la cei pentru persoanele grav bolnave, nu numai pentru copii), scutindu-ne astfel de multă trudă și de multă mizerie.Automartirizarea postumă (după ce copilul acrescut, în cazul nostru) nu folosește la nimic, ci poate este un mod de exprimare deschisă a frustrărilor din trecut...