Cămășile unice în România stau expuse în grădina lui Dragoș Prioteasa. Degetele mele simt fiorii dragostei când trec peste țesătura fină. Unele au consistența petalelor de trandafiri, în altele simt mătasea crizantemelor, a margaretelor și a garofițelor, fiindcă sunt făcute din cel mai fin și pur bumbac din lume. Ușoare ca un puf de păpădie apăra spatele drag mie, pieptul iubitor, inima aceea bună care bate pentru mine. Ele îmbracă trupul și sufletul celui pe care-l iubesc și au cel mai mare preț din lume!
Croiala este ca o îmbățișare de vânt în arșița verii. Cineva a cusut nasturii manual ca să nu se rupă și să nu se piardă. Cămași elegante sunt realizate aici după ceremonialul dragostei pentru bărbați speciali.
Nu este o simplă cămașă de serie, făcută din material sintetic, care face să curgă apele pe bărbatul care o poartă. Nu este materialul acela aspru care lasă o rosătură urâtă pe gât, iar după câteva purtări și spălări se destramă și pare moștenită de la străbunici... Este cămașa de vară care răcorește sufletul și corpul sculptat de Dumnezeu special pentru mine. Toată dantela valurilor înspumate ale mării se află în acest produs, albeața zăpezilor netopite de pe creste, fulgii de nea pe care ți-i dorești să-ți dezmierde obrazul când soarele arde totul! Cămășile realizate de Dragoș Prioteasa sunt straiele acelea din basme, talismane care apără purtătorul de boală și neșansă, făcute să nu se rupă niciodată, țesute din prea multă dragoste de oameni.
Este atâta gingășie în aceste produse, încât la văd și cu ochii minții mi se pare că au împrumutat grația fluturilor care zboară cu aripi lucinde în soare, inocența crinului imaculat care ne fascinează cu parfumul său, freamătul suav al plopilor, clopoțelul diafan al tuturor minunilor din univers...
O privesc cu venerație și mă întreb dacă nu a fost făcută din aripă de înger, din surâs de copil, glas de colind și din firul de aur al iubirii adevărate?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu