Are sufletul nevoie de o casă, din moment ce locuiește în colivia trupului? Răspunsul este afirmativ, fiindcă ne trebuie locuințe spirituale unde să ne ascundem de atacurile la baionetă de pe scena socială, de canicula iubirii posesive, de gerul Siberiilor dintre noi, de gelozia sentimentală, profesională, intelectuală, de orice tip, care este în stare să ucidă în numele principiului: „Numărul 1 sunt eu! Ce ating îmi aparține!”
Casa spirituală a sufletului trebuie restaurată permanent cu cele mai rezistente
materiale de construcții!
Uneori se cuvine să separăm cu zid de cărămidă sentimentele delicate de intemperiile care ne înconjoară, intențiile bune de balaurii pregătiți să le înghită, iubirea dăruită de ploaia de săgeți a urii...
Lupii paznici la oi, se năpustesc așa asupra noastră, încât scapă doar cel care este pregătit temeinic. Să ne pavăm drumul spre Rai cu piatră decorativă!
Sunt profesii care se ocupă cu restaurarea locuințelor spirituale ale semenilor. Se-ntâmplă adesea ca medicii, profesorii, intelectualii adevărați ai unei țări să aleagă cele mai de preț materiale și să trudească zi noapte pentru ceilalți, în timp ce casele lor se năruiesc, iar ei, prin spărturi văd cerul...
Materialele de preț pentru casa sufletului sunt: iubirea de oameni, generozitatea, empatia. Ele luminază calea spre Rai și ajută sufletul să respire o gură de nemurire!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu