Mi-amintesc cât de mult am râs când cineva a spus cu atâta ironie acest adevăr sintetizat al vieții, încât putea fi interpretat în mod peiorativ...
Evident că și în cazul acestei zicători, calea de mijloc reprezintă echilibrul, dar există incompatibilități de neiertat între om și haină.
Este păcat ca un suflet nobil să nu fie înveșmântat elegant! O minte sclipitoare, un spirit ales merită tot ceea ce este mai bun și în materie de straie și va avea bunul gust și bunul simț să nu cadă în extrema snobismului niciodată. Și sufletul nobil, nevoit să fie îmbrăcat în zdențe, este dovada cea mai vie a nedreptății sociale. Nu poți să rămâi indiferent când realizezi discrepanța dintre o minte genială și țesătura tocită a hainei sale sau porțiunile destrămate care lasă să i se vadă pielea.
Dimpotrivă, o minte mică, poleită cu aur de-ar fi...și tot se dă de gol. Este ca marfa proastă care iese dintr-un ambalaj impecabil. Scorpia din dantele va arunca venin chiar dacă arată divin. Anumiți oameni se poartă atât de urât, încât ajungi să le urăști și hainele, chiar dacă sunt frumoase. Haina este însuflețită, personalizată de cel care o poartă, dar se cuvine ca fiecare material să fie compatibil cu sufletul care se află înveșmântat în el: mințile de mătase să nu fie îmbrăcate în zdrențe niciodată!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu