miercuri, 1 iunie 2016

„Umbla cu dzilele în buzunar și capul în mână”...



Acestea sunt primele forme de expresivitate din literatura română și aparțin cronicarilor moldoveni care reușesc să descrie în opt cuvinte vremurile groaznice pe care le-au trăit.
Veți spune că și astăzi oamenii sunt la dipoziția providenței, că viața ni se poate rupe brusc în timpul unui accident sau putem descoperi că avem o boală incurabilă și ne aflăm în ultimul stadiu al ei!!!
Puteți afirma că și în lumea noastră criminalii umblă liberi printre noi, iar din când în când se dezlănțuiesc, dar să știți că nimic nu se compară cu timpurile barbare în care omul putea fi omorât din porunca unui domnitor, fără să i se aducă la cunoștință motivele, iar conducătorul nu era tras la răspundere niciodată.
Condamnări la moarte pline de cruzime se succedau pentru a consolida puterea politică. O vorbă spusă sau interpretată greșit, putea fi plătită cu capul.
Moartea era răsplătită prin uciderea în chinuri groaznice. De pildă, Ioan Vodă cel Cumplit, care inventa torturi mortale pentru boieri și preoți, a sfârșit prin a fi rupt de viu în patru, de caii puși să-i tragă trupul în cele patru puncte cardinale. Se spune că el îngopa de vii până la gât pe cei care-i greșeau sau care erau pârâți că ar fi complotat împotriva lui, fiind lăsați mai multe zile în soare până mureau Pentru puterea politică se otrăveau veri,  frații își scoteau ochii unul altuia, decapitările deveniseră obișnuință.
Orice am spune, nimeni nu are dreptul să atenteze la viața noastră, iar în cazul în care o va face nu va rămâne nepedepsit. Vremurile când oamenii umblau „cu dzilele în buzunar și capul în mână” au apus!!!