joi, 23 iunie 2016

Psihologia școlarului greu educabil, de Alfred Adler


Lucrarea de față produce roade spirituale de durată, fiind utilă nu numai educatorilor, ci oamenilor tentați să aplice o etichetă, fără a evalua circumstanțele sau a realiza istoricul cuiva, înainte de a-l declara Persona non grata din punct de vedere educativ.
Adler demonstrează prin exemple că în spatele copilului greu educabil stă multă suferință, generată de :
-răsfățul excesiv sau marginalizarea familială, două extreme comportamentale care pot distruge viitorul „victimei” (pag.11)
-modelarea greșită a caracterului copilului de către mamă, care l-a determinat să fie „robul unui egoism care mai târziu va încerca să-i robească pe toți cei cu care va veni în contact” (pag.11)
-neșansa de a se naște suferind, aspect care-l determină să considere lumea în care trăiește o „Vale a plângerii” și să fie interesat doar de propria persoană (pag.23)
-certitudinea că este un copil nedorit sau nelegitim (pag 25), iar faptul că este pasat de la un părinte la altul, de la un bunic la celălalt îi rănește inima aproape mortal.
-nenorocirea de a fi un copil diform sau urât, iar din cauza acestei realități de care nu este vinovat se produc marginalizarea, umilirea, înjosirea, rănile spirituale fiind multiple și simultane (pag.23-25).
Condamnăm răufăcătorii și alcoolicii, nevroticii și alienații fără pic de empatie, uitând că ei provin din aceste categorii de copii condamnați să se nască într-o familie care le-a compromis ireversibil caracterul. Și cei care recurg la sinucidere au motive să reclame modul în care părinții le-au insuflat interesul cooperării sociale pentru supraviețuire și curajul de a înfrunta greutățile vieții.
Adler observa în mod realist că „fiecare copil intră în viață cu un sentiment de inferioritate și caută să-l compenseze” (pag.30) și este criminal ca aripile acestuia să fie frânte în momentul în care încearcă să depășească acest statut și „să zboare”.
Înainte de a pedepsi și de a acționa sub impulsul unei prejudecăți este necesar ca educatorul să caute cauzele care duc la problemele pe care elevul le produce în colectiv. Dacă acesta nu poate sta în bancă sau îi deranjează pe ceilalți, fie este bolnav, fie familia a avut o influență decisivă asupra atitudinii sale.
Rezultatele slabe la învățătură sunt cauzate de nivelul intelectual scăzut sau sunt o formă de protest sau o modalitate de a atrage atenția adulților. Nașterea unui frate mai mic reprezintă o amenințare pentru copil de a pierde locul privilegiat, de aceea el va recurge la diferite strategii pentru a redeveni „centrul atenției”.
Mai târziu și mezinul va avea frustrările lui, știut fiind că:„al doilea născut se află ca într-o competiție și se străduiește să o ia înaintea primului născut. Dacă secundul este fată, iar primul-născut este băiat, starea de competiție este și mai netă.” (pag.55)
Crizele de dimineață, dinaintea plecării la școală, poartă numele generic de „sindromul cununa de martir”. (pag.35) Formă disimulată de lăudăroșenie, scandalul premergător plecării la școală, dorește să transmită celor mari dificultățile prin care trece școlarul și sacrificiile pe care acesta le face pentru a avea rezultate bune la învățătură.
În calitate de adulți care ne ocupăm de formarea micuților manifestăm tendința de a pedepsi, de a mustra și de a ne afișa superioritatea. Nimic mai nociv decât un astfel de comportament, deoarece:
„Când se pune problema încurajării unei ființe umane, prima grijă trebuie să fie aceea a creării unei situații psihice saturate de încredere. Să te comporți față de el ca față de un prieten, să nu-ți manifești superioritatea, împovărându-l pe copil, nu trebuie să i te opui cu asprime. Dacă îl brutalizezi, să nu te miri că în cele din urmă va avea motive să dezerteze. Este indispensabil să fie adus copilul la raporturi amicale cu educatorul său.” (pag.45)
_____________