Ice Tea, balsam pentru suflet

Au ieșit femeile-cireș cu coșuri pline în soarele verii. Oamenii lacomi  bagă mâinile-n sânul lor rupându-le crengi și frunze, fără să se gândească la durere...Fructele zemoase și dulci sunt smulse cu brutalitate, în timp ce pomul rămâne slut și gol.
 În fiecare fir de iarbă tremură teama de coasă și de frângere. Clopoțeii își clatină frumusețea albastră în văzduh, iar muzica lor senină urcă pe scări de lumină către cer.
Soarele verii mușcă lacom din orice este viu. Frumusețea dansează feeric în jur pe văl de lumină, în stol de păsări și roi de fluturi, în ploaia de petale parfumate și colorate. Un șarpe m-a mușcat de suflet. Simt ușor cum veninul începe să-și facă efectul. Mi se umflă speranțele, durerea circulă cu o viteză amețitoare prin corpul meu, sângele mi se răcește cu fiecare secundă. În curând se va îngroșa definitiv și va refuza să mai ofere energie corpului...
Cu ultimele puteri mă refugiez în casa unor prieteni dragi, acolo unde găsesc mereu leac pentru inima-mi frântă de lupte aprige sau de fleacuri.
-Ai făcut bine că ai venit aici, îmi spun deschizându-mi ușa vindecării! Tocmai am primit un leac pentru tine.
Ice Tea va neutraliza veninul strâns în sufletul tău de atâta vreme.
„S-au prostit și ei”, îmi spun în gând fiindu-mi teamă să nu mă trădez singură și să nu închid supapa comunicării, iar ei să audă ce gândesc cu voce tare! Abia mă țin pe picioare, mă topesc văzând cu ochii, iar ei îmi dau un ceai rece! Frecție la picior de lemn.
Rămân din nou singură, în timp ce gazda spune incantația. O aud din bucătărie repetând:„măr 29%, stafide, pere .17%, hibiscus, sfecla rosie, arome, boboci de trandafir, capsuni  1.4%, frunze de bambus.”
„Mai bune erau ierburile amare!”

Agonizez. Nici măcar nu-și face timp să mă asculte. Aici vin de câte ori îmi sângerează sufletul fiindcă mă ascultă cu atenție, nu mă judecă, oricât de mare ar fi eroarea pe care am comis-o și mai ales păstrează taina spovedaniei. După un sfert de oră apare cu tava cu ceainicul și ceștile. M-a ținut în viață curiozitatea. Va putea neutraliza o ceașcă de ceai veninul adunat în suletul meu atâta amar de vreme?
Închid ochii. În jurul meu mii de căpșuni își picură seva parfumată și dulce peste mușcătura din suflet. Cuburile de gheață amplifică aroma. O înghițitură și durerea se estompează, încă una și sângele își recapătă temperatura fierbinte și circulă neutralizând otrava. Întind mâna să-mi mai pun o ceașcă și gazda mă privește curioasă:
-Parcă ai venit să-mi spui ce ai pe suflet. Ce ai mai pățit?
-Am uitat, îi spun cu cea mai pură sinceritate din lume: Ceaiul acesta miraculos m-a făcut să trăiesc clipa și chiar nu știu ce m-a deranjat așa de tare. Este cu adevărat magic! îmi poți spune de unde l-ai luat?